Regizorul Victor Ioan Frunza, care a montat anul trecut spectacolele "Scaunele" sau "Nevestele vesele din Windsor", la Timisoara si Oradea, nominalizate la Premiile UNITER, prefera sa puna in scena piese in strainatate.
A montat in ianuarie spectacolul "Medeea" de Jean Anouihl, la Teatrul de Camera din Budapesta, spectacol care se joaca cu casa inchisa, fiind selectat si in Festivalul National de Teatru al Ungariei. In Romania insa, regizorul spune ca se loveste de un sistem complexat, axat pe retete de succes, nu pe calitate.
De ce ati ales Budapesta pentru a pune in scena spectacolul "Medeea" de Jean Anouihl?
Budapesta are aproximativ 100 de teatre. Nimeni nu discuta despre inchiderea acestora. Sunt teatre de stat; sunt si teatre independente care sunt subventionate. Din acest punct de vedere, creatorii de teatru sunt mai relaxati. Textul lui Anouihl este necunoscut in Romania, nu s-a jucat nici in Ungaria.
Teatrul de Camera de la Budapesta este un complex teatral cu trei sali, cea mai mare sala avand 150 de locuri. Spectacolul a fost selectat la trei festivaluri, cel mai important fiind POSZT, Festivalul National al Ungariei, care se va desfasura in iunie la Pecs. Este a doua participare a mea la acest festival. Selectia este extrem de dura.
Am facut cunostinta cu un sistem teatral care nu are complexele celui romanesc. In Romania ti se induce o stare de vinovatie pentru faptul ca esti artist. Apar articole in care artistii sunt prezentati ca niste trantori care consuma banul public. O inventie ticaloasa a ultimilor ani este aceea a managerilor teatrali. In Apus nu exista o asemenea functie, ci aceea de animator teatral.
Managerul este un functionar simplu aflat in subordinea directorului artistic. La Budapesta, relatia cu "publicul specializat" e mult mai sanatoasa. La polul opus, in Romania, creatia teatrala e orientata exclusiv catre colectionarea de premii. Se manifesta o polarizare excesiva a axiologiei teatrale. La Budapesta am avut o reprezentatie speciala pentru directorii de teatre.
La final au venit doi directori care mi-au oferit contracte; insa important a fost sentimentul de indoiala (artistica) pe care l-am avut la acel spectacol. Momentul acela m-a invatat foarte multe: dupa multi ani am fost implicat intr-o relatie concurentiala reala.
Spectacolele dv. sunt un amestec de baroc, de postmodern, iar in "Nevestele vesele din Windsor" ati innobilat kitsch-ul. Cum faceti ca spectacolele dv. sa nu semene unul cu altul?
Un regizor trebuie sa fie capabil sa abordeze orice gen, de la spectacolul de circ pana la tragedia antica sau teatrul absurdului. Cantonarea exclusiva a directorului de scena intr-un singur gen ascunde neputinta de a face teatru. Multe spectacole catalogate drept "experimentale" ascund faptul ca regizorul nu stie meserie.
Picasso a invatat intai desenul anatomic si apoi a abstractizat. Ambitia mea este ca spectacolele mele sa nu semene unele cu altele. Facand "Nevestele..." m-am gandit la ce va fi insemnat o reprezentatie de teatru elisabetan. Am realizat ca acel teatru insemna o foarte mare libertate.
Era un teatru popular.
Exact. Am incercat o calatorie prin diferitele straturi culturale, inclusiv prin cliseele culturale sau subsolurile culturale, iar, pe de alta parte, m-am gandit la publicul de teatru pe care l-as putea aduce la teatru, la un spectacol shakespearian.
Pot sa spun ca sala, la reprezentatiile spectacolului, a fost arhiplina de rapperi si rockeri care stau absolut relaxati cu picioarele pe mantinela.
Veti avea astazi premiera spectacolului "Opera de trei parale", pe scena Teatrului German de Stat din Timisoara.
"Opera de trei parale" se joaca pentru prima data la TGST. Capodopera brechtiana e un pamflet acid la adresa diferitelor straturi sociale. Spectacolul este important si pentru actorii care joaca. Ma preocupa sa formez actori, echipe teatrale. Vor fi vizibile creatiile lui Boris Gaza, Ioana Iacob, Simona Vintila, Balazs Attila, Ioan Codrea si Ovidiu Mihaita.
Este un spectacol liric in cheie postmoderna?
Da, un spectacol desfasurat pe scena italiana, dar cu mijloace moderne, opt ambiante diferite, intreaga scena inchipuie un imens esafod pe care-si gaseste sfarsitul personajul principal la sfarsitul spectacolului. Este un spectacol-manifest social.
"Nevestele..." a fost nominalizat la Premiile UNITER, pentru regie, iar "Scaunele" de Eugen Ionescu a luat Premiul pentru cea mai buna scenografie. Cat de elocvente sunt Premiile UNITER?
Tendintele teatrale contemporane difera foarte mult de axiologia Premiilor UNITER. Nu ma refer la subiectivismul firesc al oricarei jurizari, insa este evident ca orientarea pe care o dau aceste premii este lacunara. Pe de alta parte, e greseala oamenilor de teatru ca isi orienteaza exclusiv creatia spre obtinerea premiilor.
Asta denota ca teatrul din Romania este construit pe filosofia succesului, nu a durabilitatii. De altfel, UNITER are monopolul premiilor, ceea ce nu e sanatos. Anual, acelasi ritual, aceleasi papioane, ca un ritual de Pasti sau de Craciun. Din nefericire, contractele depind, in Romania, de premiile acordate.
Din nou la Budapesta, in toamna
Piesa "Opera de trei parale", de Bertholt Brecht, are premiera in aceasta seara, la Teatrul German de Stat din Timisoara. "O orchestra mare, un spectacol complicat la nivelul sceno-tehnicii; un imprumut formal din mijloacele teatrului liric, pentru ca este o opera a cersetorilor", spune regizorul despre spectacol.
Anul acesta, Victor Ioan Frunza va sustine un workshop la Baia-Mare, pe tema dramaturgiei lui Samuel Beckett, iar in toamna va pleca din nou la Budapesta pentru a monta "Marat-Sade".
Regizorul spera, de asemenea, ca va putea relua spectacolul "Istoria comunismului povestita pentru bolnavi mintali", de Matei Visniec, piesa ce a avut premiera in decembrie 2004, cu foarte putine reprezentatii, la Teatrul Maghiar din Timisoara.
"Era un spectacol care privea Timisoara. Aici a izbucnit Revolutia anticomunista si, cu toate astea, nu am primit niciun sprijin din partea autoritatilor pentru apararea acestui spectacol", a explicat regizorul.
