Actorul Alexandru Jitea, alias Billy Schiopul, laureat si al festivalului buzoian, a montat la Teatrul Luni de la Green Hours piesa canadianului Lyle Victor Albert Cut, care a avut premiera absoluta in 1985 la Limited Time Offer Theatre din Edmonton, tradusa, la noi, in 1992, de regizorul Petre Bokor si prezentat in premiera nationala in data de 2 a acestei luni. Textul piesei Taiati! permite lansarea unui proiect estetic generos. Reia teme celebre ale dramaturgiei clasice, privindu-le ironic prin ochiul contemporanitatii, nominalizandu-le importanta si virtutile, pentru a-si lasa personajele sa-si urle disperarea de a fi exilate intr-un azil al sterilitatii teatrale, de a nu putea comunica si de a se simti inchise in limitele propriului desen.
In anticamera cereasca cinci personaje taiate, adica abandonate din economia unor piese celebre, de creatorii lor, se confrunta cu Joe, un nou venit dintr-o piesa in curs de montare, intitulata Baai! despre care, nu e sigur, ca nu va fi iar cooptat in piesa care abia se monteaza. Astfel Clyde - fratele lui Hamlet, Nippletitus-sora lui Oedip, Mrs Kowalski-sora lui Stanley din Un tramvai numit dorinta de Tennessee Wiliams, Fiddleditch, majordomul lui Oscar Wilde, si Godot, descins din Beckett sunt alaturati lui Joe. Din aceasta juxtapunere, se naste confruntarea dintre consistenta unor personaje descinse din piesele clasice, cu eroul unei piese contemporane, dezinhibat, dar gaunos, chiar primar in totalitatea personalitatii lui. Joe este un argotic care simte enorm unul si acelasi lucru. In cele din urma personajul nu rezista, sucombeaza, iar piesa lui este distrusa.
Cautarile noastre contemporane, deci, nu pot trai decat incorporand valentele perene, acumulate pana acum. Este morala autorului care ne demonstreaza ca stie sa fie modern, printr-o lectie de umor alarmist.
Mizand pe actul interptretativ, regizorul Alexandru Jitea reuseste sa-si struneasca distributia, adica Mihai Marinescu, Daniele Minoiu, Mike Gheorghiu, Zacharia Angeleska si Ionut Ionescu, in ambianta scenografiei Irinei Chirila, realizand un spectacol destul de pertinent si convingator care traverseaza tragicul, comicul si lucidul cu zambetul suprem al lui Godot. Acesta din urma este cel care la final matura personajele taiate si impacate cu gandul ca autorii nu le-au vrut in operele lor.
M. TABACU
