Nicolae Steinhardt spunea despre poeta Ileana Malancioiu ca e `curajoasa, aspra, le vede, le stie, le spune (...) suflet adanc, colturos`, apreciind-o pentru simplitatea, candoarea si libertatea sa interioara.
Poeta, in varsta de 66 de ani, a reeditat de curand la Polirom volumul de eseuri `Crima si moralitate`. Ileana Malancioiu spune ca nu a existat `niciun vinovat tragic` dupa Revolutie, care sa-si piarda somnul pentru ca ii are pe constiinta pe cei morti.
EVZ: Cum spuneti lucrurilor pe nume in `Crima si moralitate`, reeditata recent?
Ileana Malancioiu: Despre cartea mea `Crima si moralitate`, trebuie sa spun ca eu nu ma pricep la politica, dar cred ca antenele pe care le am pentru suferinta si pentru moarte m-au ajutat sa ma insel mai putin decat altii, si textele scrise la inceputul anilor ‘90 sa-si mentina valabilitatea.
Mai polemizati cu Andrei Plesu, a carui `Minima moralia` ati publicat-o in serial, in `Viata Romaneasca`?
Am polemizat cu Andrei Plesu - si nu cu te miri cine - data fiind marea pretuire pe care i-o acord. Titlul volumului e dat de un eseu axat pe un text al sau din `Dilema`, in care ii certa pe demonstrantii si pe drept-credinciosii sai prieteni aflati de partea opozitiei pentru lipsa curajului civic dinainte de 1989 si ne spunea ca el nu poate ridica piatra, ci se conformeaza cuminte versetelor din `Evanghelia dupa Ioan` consacrate alungarii din cetate a pacatoasei.
Argumentul meu era ca nu te poti revendica si de la Biblie (care te invata sa nu ridici piatra ), si de la disidenta (care te invata sa o ridici). Acum, cand scrie despre ingeri, nu mai avem de ce polemiza.
Initial, cartea dv. era subintitulata `Eseuri politice`. Cum priviti dosariada actuala si deconspirarile CNSAS?
Din pacate, dosariada aminteste in mod frapant de mineriada. Intai, fiindca ea face jocul Securitatii. Domnul doctor Turcu se intoarce printre noi victorios, ne vorbeste cu seninatate despre cei racolati de oamenii dumnealui si da indicatii pretioase la CNSAS, iar dosarele de urmarit sunt amestecate, in mod voit, cu cele de turnator.
O fata dezinvolta de la Realitatea TV ne explica, nu de mult, ca e normal sa fie asa, pentru ca nu era nimeni urmarit chiar degeaba. La fel de intristator mi se pare si faptul ca o `anonima` de la dosar poate sa ajunga in pagina unui ziar si sa se intre inca o data cu bocancii in viata ta. Fiindca cel care `te lucra` nu o facea pentru a demonstra ca esti desteapta, talentata, frumoasa si devreme acasa.
Astazi va fi prezentat raportul `Tismaneanu` privind crimele comunismului. Care va fi impactul acestui raport?
Nimic deosebit. Din cat am aflat, raportul are peste 600 de pagini. Ca atare, ma indoiesc ca dl Basescu ar fi in stare sa-l citeasca. Dar cred ca ii va putea folosi ca alibi si ca va uza de el in functie de imprejurari ori de client.
Ati scris despre vina tragica la greci, Shakespeare, Dostoievski, Kafka. Care este `vina tragica` din politica romaneasca postrevolutionara?
Societatea noastra e dominata de personaje mediocre, care pot provoca tragedia altora, dar nu pot trai ele insele o tragedie. In evenimentele din decembrie au fost ucisi peste 1.000 de oameni, dar nu a existat niciun vinovat tragic care sa-si piarda somnul pentru ca-i are pe constiinta si sa sfarseasca prin a se preda de buna voie in fata instantei, ca sa se-mpace astfel cu legea si cu sine.
Ce a insemnat pentru dv. criticul Lucian Raicu? In `Sora mea de dincolo` spuneati: `Nu putem fi cu totul despartiti/ de cei plecati dintre noi`. Povestiti-ne despre teama criticului de a fi ingropat de viu.
A fost criticul de care eram cea mai apropiata. Fiindca pentru el critica era un mod de viata. Asa cum e pentru mine poezia. Afland ca s-a temut ca nu cumva sa fie ingropat de viu, nu m-am mirat. Mi-am amintit ca, in vreme ce era inchis in fortareata din Petersburg, unde astepta completarea dosarului in care avea sa fie condamnat la moarte, Dostoievski punea zilnic pe masa un bilet in care scria: `Se poate ca azi sa cad in letargie; nu ma ingropati inainte de a se face ziua`.
Care ar fi resorturile poeziei dv.? Unde va refugiati pentru a gasi `spatiile dintre cuvinte`?
Mi-e greu sa ma definesc singura. Apelez la Eugen Negrici care spunea ca noutatea adusa de mine ar sta in faptul ca am perceput `cosubstantialitatea vietii si a mortii`.
Gellu Naum spunea ca teoria strica omenia. Intr-o scrisoare expediata la 30 mai 1985 de la Rohia, Nicolae Steinhardt imi spunea: `Ca si in tabloul lui Dali unde rastignirea e vazuta de sus, aici euharistia apare din perspectiva divinitatii. Noi mancam si bem trupul si sangele Domnului. El materialitatea noastra tot lumii o daruieste. Imaginea prefacerii sangelui nostru in flori rosii si a trupului nostru in paine este intru totul evanghelica`.
Reluand comentariul celui ce ne-a lasat `Jurnalul fericirii`, axat pe descoperirea credintei, am vrut sa le facem cititorilor un mic dar inainte de Craciun si sa le uram, altfel decat se obisnuieste, Sarbatori fericite!
Simona Chitan
