Rodney Koeneke este un tanar american furios si lucid. A studiat la universitati de prestigiu. A tradus din poeti romani mai putin cunoscuti. si-a dat doctoratul, apoi a predat cinci ani la Stanford. A parasit sistemul universitar american pentru a fi poet. "Nu cred ca a fi un profesor de succes intr-un loc ca Stanford este in mod radical diferit de felul de a fi al unui avocat sau om de afaceri. Scopul final este identic in ambele cazuri : sa te situezi inaintea competitorilor, sa aduci profit celor care au investit in tine, sa fii conformist si sa nu incerci sa inoti
X1_AdParams =
{
'pub':'1212121112121',
'site':'romanialibera',
'section':'site',
'zone':'rectangle',
'size':'300x250'
};
impotriva curentului."Este membru fondator al unui curent literar controversat, avangardist din poezia americana."Flarf este o miscare poetica care a aparut in 2001 ca o modalitate de explora posibilitatile Internetului prin generarea unor poeme cu ajutorul motoarelor de cautare precum Google. Ideea initiala era sa introduci cele mai absurde si mai nepotrivite cuvinte sau termeni pe 'google' si sa sculptezi poeme din frazele generate. Flarf este un mod indirect si ironic de a dezumfla idiosincraziile : de dreapta sau de stanga : care au predominat dupa 9/11", explica scriitorul.Vizitele pe care le-a facut in Romania l-au marcat. Se astepta sa gaseasca o invazie a culturii americane si a descoperit bisericile din Bucovina. Obisnuit cu "o America profund antiintelectuala", a intalnit intelectuali romani interesati de o varietate de probleme. Nu se dezminte si arata cu degetul inspre scriitori exportati cu precadere in Occident : Cartarescu sau Dinescu :, spunand ca nu sunt cei mai reprezentativi pentru cultura romana. "Ma asteptam sa intalnesc restaurante Mc’Donald’s si am gasit manastiri"' Romania libera: Cum ai ajuns in Romania?Rodney Koeneke: Am petrecut, in 1999, sase saptamani la invitatia unui prieten si o luna in 2001 intr-un program organizat de Fundatia culturala romana in Baia Mare. A fost si este pentru prima oara cand am calatorit in afara Occidentului. M-a fascinat cat de multe se pot realiza in Romania cu atat de putin. Mi se parea ca Romania conserva in miniatura idealul unei Europe cultivate, de belle epoque, ideal rar intalnit in lumea de azi. America a devenit un loc puternic antiintelectual. In afara universitatilor si a unor reviste, ideile nu penetreaza viata de zi cu zi a americanilor. Am fost surprins sa gasesc in Romania o viata culturala dinamica si sofisticata. Prin mijlocirea lui Alex stefanescu si Ovidiu Hurduzeu am avut posibilitatea de a discuta cu o serie de poeti care m-au impresionat prin interesele lor multiple si prin modul gratios de a discuta. Venind din SUA, unde poezia este in acelasi timp o afacere si o initiativa culturala marginala, mi s-a parut remarcabila increderea poetilor romani ca ei fac ceva important si care merita. M-a izbit dimensiunea spirituala a vietii din Romania. Dupa caderea lui Ceausescu, credeam ca doar McDonald’s va castiga teren. Nu ma asteptam sa vad noile biserici stralucitoare, autobuze aducand mase de oameni la manastirile din Moldova sau librarii expunand in vitrine "bestsellers-uri" ortodoxe. Cele doua tendinte : "banii si cu fetele" (expresie pe care am invatat-o dintr-un hit al acelor zile) si religia ortodoxa : se amestecau intr-o maniera fascinanta.' Rl: si partile negative?RK: Saracia mi-a lasat cea mai puternica impresie. Nu doar saracia materiala simbolizata de cersetorie, mizeria de pe strazi, o stare de deznadejde. Am sesizat un fel de goliciune a judecatilor emise de unii oameni si manifestata printr-o obsesie legata de modul in care tara lor este perceputa in strainatate. Eram in mod constant intrebat ce cred despre Romania. Mi s-au oferit scuze si motive pentru problemele cu care se confrunta tara. Mi-a fost uneori greu sa descopar persoana care se ascunde in spatele romanului generic pentru ca discutia revenea mereu la situatia nationala.Sansa culturilor in epoca globalismului' Rl: Ne plangem ca suntem o cultura mica.RK: As intreba: "Ce e rau prin a fi o cultura mica?". Sentimentul meu este ca aceia care se plang de o cultura mica se plang de existenta unei economii mici. As vrea o Romanie prospera. Daca asta va duce la o imbogatire a vietii culturale e greu de spus. Romania are ceva care ii da unicitate. Cele mai importante nume ale artelor : Brancusi, Tzara, Ionescu, Eliade : au parasit tara pentru a se realiza in strainatate. Este Romania o cultura mica pentru ca a acestia s-au exprimat in franceza? Personal, cred ca Ovidiu Hurduzeu, care scrie din California, contribuie la fel de mult la consolidarea culturii ca si profesionistii autohtoni, precum Cartarescu, care isi exporta visele suave. Ma intreb daca nu cumva viitorul apartine culturilor mici, dibace, maleabile, care se pot strecura mai usor prin crapaturile sistemului global. Este posibil ca Romania : care se situeaza intre culturi cu radacini atat in vest, cat si in est : sa fie mai bine pregatita pentru secolul 21. ' Rl: Ai tradus din poeti romani…RK: Cu ajutorul lui Ovidiu Hurduzeu am tradus din Cristian Badilita, Emilian Galaicu-Paun, Ileana Malancioiu, Angela Marinescu, Mariana Marin, Ioan S. Pop, Claudio Soare si Lucian Vasilescu. Am tradus si din Blaga, Stanescu sau Arghezi. Acesti poeti reprezinta pentru mine o directie surprinzatoare. Este vorba de o obsesie ontologica, la marginea unei adevarate manii religioase, dar profund "neortodoxe" si greu de definit. Cea mai apropiata analogie ar fi suprarealismul, dar o suprarealitate cu muschi si oase, crescuta din trup in loc de fantezie si vis.Nu stiu modul in care acesti poeti sunt perceputi la ei acasa. Ceea ce mie mi se pare vulcanic poate fi interpretat, aici, ca fortat si vulgar; ceea ce eu am simtit original poate fi cliseu. Dar ceea ce am tradus nu seamana cu scrierile autorilor exportati de obicei : Blandiana, Cartarescu, Dinescu, Sorescu. Oricum, poezia este in mod inerent o arta provinciala, conectata mult prea profund la aspectele si fractiunile vietii din spatiul cultural al respectivei tari pentru a putea fi exportata in mod satisfacator. O antologie a poeziei romanesti a aparut anul trecut cu titlul nefericit "Born in Utopia".' Rl: Este poezia muribunda? RK: Desigur. Este rolul poeziei in lumea moderna sa fie mereu muribunda, dar niciodata moarta."Problemele Romaniei vor fi cele care perturba Occidentul"' Rl: Ce trebuie luat de la Occident?RK: Cred ca viitorul Romaniei este legat de Uniunea Europeana, care, la randul ei, n-are alt viitor decat in cadrul lumii multinationalelor care o sustin. Ceea ce inseamna ca problemele Romaniei vor fi variatiuni ale problemelor care perturba Occidentul: cresterea decalajului dintre bogati si saraci, navala consumerismului, aplicarea logicii de afaceri in domeniul comportamentului uman. Cred ca state precum Romania ar putea ramane in amintire nu prin ceea ce asimileaza de la Occident, ci prin ceea ce pot crea. Daca romanii pot propune solutii, raspunsuri originale la presiunile globale cu care noi toti ne confruntam, probabil ca vor gasi persoane din Occident dornice sa-i asculte. Asta ar fi o mai mare realizare decat castigarea unui Nobel. ' Rl: Cum vedeti SUA, minunata lume noua?RK: Cred ca SUA si-au pierdut busola dupa 1989. Nu mai sunt sigure de rolul lor la scara mondiala, iar hotararile pe care incearca sa le ia sunt tot mai mult perturbate de controlul corporatist si de procesul politic. Cand sunt optimist, imi place sa cred ca SUA au fost mereu divizate in ceea ce priveste locul lor in noua ordine mondiala. O tara care porneste de la premisa ca orice guvernare este prin natura ei inclinata catre despotism este sortita sa se simta confuza in rolul de despot al omenirii. ' Rl: O comparatie intre Hollywood si America reala…RK: Hollywoodul este o mare afacere. Filmele costa milioane de dolari si depind de succesul pe care il au in prima saptamana in care ruleaza pentru a avea profit. tinta Hollywoodului tine cont de demografie in incercarea de a umple salile de spectacol. Filmele se adreseaza tinerilor sub 30 de ani innebuniti dupa senzational. Biografie1968: Rodney Koeneke se naste in Omaha, Nebraska1986: termina liceul in Los Angeles1987: urmeaza istoria la Universitatea Berkeley1997: obtine doctoratul la Universitatea din Stanford 1999-2004: preda la Universitatea Stanford2001: membru fondator al miscarii poetice avangardiste "Flarf"2003: castiga "Transcontinental Poetry Award" cu volumul "Rouge State"2004: publica la Stanford University Press disertatia "I.A. Richards and Basic English in China" dupa o documentare la Universitatea Cambridge2006: publica volumul de versuri "Musee Mechanique""In mediul universitar am simtit presiunea de a urma linia oficiala"In SUA, chestiunea corectitudinii politice a fost cu furie exagerata de dreapta, care se teme de avansul pe care femeile si minoritatile le-au castigat din ‘60 incoace. Cred ca si corectitudinea politica, ca orice idee intrata deja in mainstream, esueaza intr-un set de clisee care descurajeaza noile modalitati de a gandi si a vorbi despre noi insine. In mediile academice, am simtit presiunea care se exercita asupra mea sa urmez linia oficiala cand era vorba de subiecte precum rasa, clasa, gender. Dar, in special in afara universitatilor, setul de legi si atitudini care au fost etichetate drept 'corectitudine politica' confirma o schimbare sociala. Femeile ocupa pozitii din ce in ce mai importante in campul muncii; relatiile interrasiale s-au schimbat dramatic de la miscarea pentru drepturile civile din 1960; exista o mai mare deschidere catre homosexualitate. Multe divergente apar in jurul acestor schimbari, dar corectitudinea politica reprezinta simptomul, nu cauza lor. Cand am parasit mediul academic, mi-am dat seama cu surprindere ca pentru americanul obisnuit corectitudinea politica nu era totusi un subiect de prea mare interes."
