Simbata, 25 februarie, de la orele 19:00, la Teatrul de pe Lipscani, spectacolul Royal Fashion celebreaza si pune in lumina modelul regalitatii, aducand in atentia publicului o viziune de sinteza a secolelor care au distilat si rafinat aceasta bijuterie a calitatii umane. Tablourile, care imbina pantomima cu baletul clasic, poarta spectatorul intr-o incursiune de-a lungul istoriei, o incursiune care porneste din tinuturi si epoci indepartate in fosnet de crinoline, zanganit de armuri si pasi de dans, si care se incheie in contemporaneitate.
Inscriindu-se intr-o serie de proiecte culturale de mare valoare, Royal Fashion este o pledoarie pentru redescoperirea istoriei si a valorilor monarhice, o pledoarie pentru Frumos, Maretie, pentru un model care "te obliga sa te-nalti, sa parasesti cantitatea si sa ai privilegiul existentei calitative".
"In 1947 n-a abdicat sub ameninţarea tancurilor sovietice doar monarhia, ci si calitatea sub presiunea cantitatii revoltate. De atunci, in Romania, ducem o viata pur cantitativa. Masurata mai intai in cincinale, accelerata azi dincolo de firea umana, aceasta viata ne-a gonit si ne goneste in continuu de noi insine.
Am incercat prin acest spectacol sa aduc aminte ceea ce am pierdut: fiorul inaltator al calitatii. Caci regalitatea asta presupune: o inaltare, o innobilare, o scoatere din multime. In termenii vietii, femeia pe care o iubim este regina noastra. Ea ne-nalta dincolo de obisnuitul trait pina s-o cunoastem. La fel, barbatul iubit de femeie este regele ei. Dragostea, deci, nu este nici pe departe o stare democratica, ci o stare aristocratica. Este, daca vreti, innobilarea firii umane, atat de supusa biologicului si gregaritatii, cu statutul de fiinta.
Fiinta omului este deci regalitatea firii. „Ce mai faci cu intratul intru fiinta?”, il intreaba Eminescu pe Slavici, tocmai ca sa-l invete sa acceada zilnic la zarile inalte ale sufletului frumos. Regalitatea, fiind innascuta, nu face eforturi si de-asta nu are nevoie de ideologii, pentru ca este organica. Calitatea suprema atrage in jurul ei calitati. Si astfel, la palatul regal, Maiestatea Sa Regina Elisabeta ii chema pe oamenii de calitate ai tarii, printre ei si Mihai Eminescu.
„Domnule Eminescu, cum scrieti versurile?” l-a intrebat poeta Carmen Sylva, adica cea care era de fapt regina Elisabeta. „Majestate, eu scriu versurile asa cum cade frunza din copac”, a raspuns Eminescu. Si astfel, numai in fata regalitatii, spovedania lui ne-a fulgerat. Eminescu murea cu fiecare vers.
Calitate langa calitate nu creeaza o cantitate calitativa, o suma, o masa, ci o lumina inefabila la care vin firesc si alte calitati. Monarhia este ca lumina soarelui unde fluturii calitatii au putut sa zboare in voie, fara frica de a se arde. Comunismul si lumea haotica de azi, fara de nume, dar sinistra, reprezinta lumina facuta; lampa sau becul la care bietii fluturi ai calitatii vin in naivitatea lor si mor ucisi cu aripile frante de caldura ucigasa. Romania si-a ars fluturii calitatii si-i arde fara mila si azi. De asta am facut acest spectacol, ca sa sting lumina ucigasa si sa deschid fereastra ca sa intre soarele.”, spune Dan Puric.
Bilete si rezervari la Casa de bilete a Teatrului de pe Lipscani - sala Rapsodia, str. Lipscani 53, Telefon 021-315.89.80 sau 0761.319.819.
Program: Luni: inchis; Marti-Miercuri: 11 - 18; Joi - Duminica: 12 - 19.
D.T
artline.ro
Bucuresti
20 februarie 2012
