La festCo, festivalul de la Teatrul de Comedie, Matei Visniec si-a vazut saptamana aceasta piesele jucate in trei limbi: franceza, greaca si romana. Desi a plecat de 20 de ani la Paris, unde traieste de-atunci, autorul revine in tara de mai multe ori pe an ca sa participe la festivalurile romanesti de teatru. Piesele sale vorbesc despre cele mai puternice drame umane, de la razboi la comunism.
Printre piesele sale puse in scena se numara `Richard al III-lea se interzice`, `Angajare de clovn`, `Mansarda la Paris cu vedere spre moarte`, `Femeia ca un camp de lupta` si `Istoria comunismului povestita pentru bolnavii mintal`.
Dupa reprezentatia de luni cu `Voci in intuneric`, spectacolul de marionete si masti al artistului francez Eric Deniaud, Visniec a explicat de ce s-a indragostit de teatrul de marionete.
EVZ: Ce va place cel mai mult la piesele dumneavoastra jucate cu marionete?Matei Visniec: A fost o mare surpriza pentru mine in Franta cand am avut primele contacte cu marionetistii. Ei au fost interesati de textele mele scrise sub forma de bucati scurte care pot fi compuse cum vrea regizorul. Sunt dialoguri, monoloage, mai scurte, mai lungi, cu doua persoaneje, trei sau 17.
Regizorul poate sa le dea ce legaturi vrea el. Asa marionetistii s-au simtit foarte liberi. Culegerea de texte care se numeste `Teatru descompus` sau `Omul pubela`, reeditata la Cartea Romaneasca, a fost foarte bine vanduta si in Franta si a fost jucata de multe companii de marionete.
Unii au utilizat tehnica teatrului de hartie. Eric Deniaud, care a venit acum in Bucuresti, utilizeaza aceste mici masti si papusi facute de el insusi. Un alt artist a utilizat manechine mari facute din cartoane, care erau manipulate de patru actori si care aveau o expresivitate extraordinara.
A trebuit sa ajungeti in Occident ca sa scrieti despre comunismul din Romania?Am ajuns inainte de caderea comunismului si am descoperit acolo cu stupoare cat de putine lucruri se stiu despre ceea ce a trait Europa de Est. Cat de repede a trecut lumea peste momentul caderii comunismului, pentru ca au venit altele peste ei, terorismul, globalizarea. Cat de putin au incercat sa inteleaga cauzele caderii comunismului.
Au ramas multe lucruri suspendate. Daca procesul nazismului s-a facut intr-un mod exemplar, procesul comunismului nici n-a inceput. Occidentul a ramas dator cu analiza acestei catastrofe umane enorme, a comunismului de stat. Undeva, in subconstientul stangii occidentale, a ramas senzatia ca, totusi, masina ideologica n-a fost rea, ci prost condusa. Dar aceasta idee este atat de otravitoare in sine.
Prin teatru, ce puteti face?O piesa ca a mea, precum `Istoria comunismului povestita pentru bolnavii mintali`, aduce o tresarire de constiinta. Am fost surprins sa vad ca tinerii se intereseaza de ea.
Ei gasesc in aceasta piesa atat intrebarile pe care trebuie sa si le puna, cat si revelatia ca Europa inseamna memorie si ca memoria, daca o neglijezi, se razbuna. Eu nu dau raspunsuri, dar provoc intrebari. Or, tinerii sunt dispusi sa incerce sa rezolve intrebarile pe care nu si le-au pus parintii lor.
Va mai inspira Romania de astazi?Eu vin des in Romania, cand pot. Cand scriu, eu astept sa am revelatia unei situatii conflictuale si emotionale importante. Or, nu pot sa scriu pornind de la realitate pur si simplu, am nevoie de o tresarire. O data sau de doua ori pe an daca am un subiect care poate deveni o piesa. Am scris piesa despre femeile violate in Bosnia, iesita din visceralitatea unei situatii teribile, Europa era pe cale sa intre in al treilea razboi mondial. Piesa a placut, a emotionat.
Ziarist la Radio France
Si-a pastrat cetatenia
Desi a debutat cu poezie in Romania de foarte tanar, la 16 ani, adica in 1972, cand a ajuns cu un grupaj in revista `Luceafarul`, iar debutul editorial si l-a facut tot cu un volum de versuri, in 1980, la Editura Albatros, Matei Visniec s-a impus ca dramaturg.
A inceput sa scrie piese de teatru din studentie, iar intre 1977 si 1987 a compus in jur de 30 de texte. In 1987 a plecat in Franta, unde traieste si acum si lucreaza ca jurnalist la Radio France Internationale. Desi a obtinut cetatenia franceza in 1993, a pastrat-o si pe cea romana.
