"Nu voi mai intra niciodata in vreo competitie"Venit de cateva zile de la Viena, unde a fost plecat cu spectacolul Elisaveta Bam, Alexandru Tocilescu se arata nemultumit de organizarea Zilelor Bucurestiului din capitala austriaca.Legat de seria de contestari care au insotit premiile UNITER, regizorul spune ca a inaintat organizatiei o propunere prin care optiunile si notele fiecarui membru al juriului sa fie la vedere.Alexandru Tocilescu a decis ca, de anul acesta, sa refuze orice
nominalizare si jurizare, motivand ca nu e vorba de vreo nemultumire personala, ci de probleme legate de varsta.
Saptamana trecuta ati fost plecat din tara, la Viena. Cum a fost?— Am fost cu spectacolul Elisaveta Bam in cadrul programului Sampling Bucharest (Zilele Bucurestiului la Viena : n.m.). Am fost foarte nemultumit de organizare : si in primul rand de faptul ca nu s-a facut nici un fel de publicitate spectacolului, apoi de faptul ca organizatorii nu au gasit de cuviinta sa puna la dispozitia masinistilor nici un mijloc de transport :
X1_AdParams =
{
'pub':'1212121112121',
'site':'romanialibera',
'section':'site',
'zone':'rectangle',
'size':'300x250'
};
ca noaptea, cand se termina programul, sa poata sa vina in conditii civilizate la hotel. Au trebuit sa faca asta pe banii lor, folosind taxiuri. Pe scurt, festivalul a aratat ca orice fel de actiune romaneasca, cu lucruri neduse pana la capat. Cum a fost receptat spectacolul, in aceste conditii?— Pe de alta parte, spectacolul a avut un mare succes si e pacat ca publicul austriac nu a fost informat in nici un fel. Au venit insa romani care s-au anuntat unii pe altii prin telefoane, din aproape in aproape : si nu prin afise, cum ar fi fost normal. In oras nu exista nici un afis. Cum comentati scandalurile care au insotit premiile UNITER de anul acesta? — Nu vreau sa comentez in nici un fel. In privinta UNITER, ce doresc sa propun si sunt aproape sigur ca se va aproba va fi ca optiunile celor 2 jurii sa fie publice : adica sa stim cine si cum a votat din juriu. La vedere, ca la box, gimnastica, patinaj artistic : sa se stie ce nota da fiecare arbitru. Totusi, contestarea UNITER a atins si spectacolul dumneavoastra, prin intermediul lui Vlad Ivanov, actorul din Elisaveta Bam care a refuzat nominalizarea UNITER pentru cel mai bun actor in rol secundar.— E simplu, Vlad Ivanov a spus ca el nu considera ca rolul lui e rol secundar, ci principal. E dreptul lui, fiecare actioneaza dupa cum doreste, atata timp cat nimeni nu jigneste pe nimeni. In ce ma priveste, am si eu o atitudine, nu voi mai intra niciodata cu un spectacol al meu in vreo competitie. Nu mai accept sa ma supun nici unui juriu, indiferent daca ar fi un juriu pe care eu insumi l-am aprobat. Nu mai vreau sa fiu jurizat, sa mi se dea note. Sunt destul de batran, mi-am luat notele care le-am avut de luat, de acum incolo voi fi in afara chestiunii. Nici la UNITER?— Spectacolele mele nu. Eu nu voi mai participa niciodata la o competitie pentru regie sau pentru spectacol. Daca actorii se considera ca vor fi nominalizati, e treaba lor, dreptul fiecaruia, in definitiv. Dar eu nu. Sper sa nu ma razgandesc. Eu votez Basescu, iar Basescu a spus azi o vorba, maine alta. Sper sa nu fiu asa."Teatru politic am facut dintotdeauna"La ce lucrati acum?— Montez Eduard al treilea la TNB, o piesa recuperata in ultimii 3-4 ani, cand s-a demonstrat ca a fost scrisa in mod real de Shakespeare. Piesa e cunoscuta de multa vreme, dar sunt discutii in jurul ei : ca ar apartine lui Ben Johnson, lui Marlowe, ca ar fi rodul unei colaborari. Pana la urma oamenii de specialitate englezi au stabilit ca este, macar in mare, scrisa de Shakespeare. Piesa nu are foarte multe reprezentari, s-a jucat o data la un teatru mic din Tara Galilor, apoi, fireste, a luat-o Royal Shakespeare Company, care a luat-o si a jucat-o la Londra : dar pe continent nu e jucata. Din punctul meu de vedere este o premiera absoluta, o piesa care nu este cunoscuta de spectatori si care vor fi cu siguranta interesati sa o vada. E o piesa despre onoare, despre lucruri care noua ne cam lipsesc sau am uitat de ele. Simtul dreptatii, onoarea, cuvantul dat : lucruri pe care ma simt indemnat sa le aduc in fata publicului. Din cand in cand trebuie atrasa atentia asupra valorilor majore ale omului si ele nu trebuie abandonate. In ultimii ani, v-ati indreptat spre teatrul politic : O zi din viata lui Ceausescu, Comedia rosie. De ce?— Teatru politic am facut dintotdeauna, si acum, si in timpul lui Ceausescu. Da, dar Comedia rosie sau O zi din viata lui Ceausescu par mai pregnant politice. — O zi… nu puteam s-o fac in timpul lui Ceausescu. Nici nu putea fi vorba. Genul asta de piese au aparut dupa ’89 si, normal, am considerat ca nu fac altceva decat sa continui critica pe care am practicat-o si inainte: Paradis de ocazie, Concurs de frumusete, ambele de Tudor Popescu, Haina cu doua fete a bulgarului Stanislav Stratiev. Erau critici foarte puternice aduse sistemului, critici pe care noi (actori, regizori) le asumam responsabil. Inainte de ’89, toate piesele aveau un semnal politic, pana si Hamlet avea un mesaj protestatar puternic. Barbu Vacarescu, vanzatorul tarii : era o piesa profund politica si "antioligarhica", daca tot e la moda cuvantul acesta. Cum vedeti un teatru politic angajat, vizavi de ce se intampla in zilele noastre?— Ca si pana acum.Dar ce piesa ati alege?— Nu stiu, nu am gasit inca ceva. Daca o sa le gasesc, o sa le montez. "Probabil ca Afrim este cel mai promitator tanar regizor" Elisaveta Bam, spectacolul cu care ati luat premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol, e realizat dupa o piesa de Daniil Harms. Cand s-a produs intalnirea dumneavoastra cu celebrul avangardist rus?— In 1980 si ceva, mi-a picat in mana prima traducere din Harms si am ramas cu el in cap. Din pacate, in carticica aceea nu era prezenta Elisaveta Bam. Insa acum vreo 3-4 ani a aparut la Editura Polirom "Mi se spune capucin" : si acolo am dat peste piesa asta. M-am informat si am aflat ca e singura lui piesa, fiind totodata un manifest al grupului Oberiu. Ulterior montarii, am citit o carte despre avangarda rusa, anii ’20-’30, si mi-am dat seama ca tot ce am facut eu se potriveste perfect cu scopurile si manifestul lor. Am fost foarte incantat sa descopar ca, intuititv, am mers pe acelasi drum. Ce a surprins in Elisaveta Bam a fost faptul ca textul a fost pus pe note, ca in teatrul muzical. De ce ati ales aceasta modalitate dramatica? — Pentru ca mi s-a parut ca textul devine mai accesibil. Muzica pe care am folosit-o e un colaj de piese celebre rusesti si de alte feluri; astfel, textul devine mai putin crispant pentru spectator. E un text care socheaza habitudinile de receptare si care ar fi trezit cu siguranta nedumeriri in spectator : daca l-as fi lasat in forma vorbita. Deci am incercat sa accesibilizez textul. Ce surprize pregatiti la Filme chic si filme soc, pe TVR1?— Chiar nu stiu. Filmele nu le aleg eu, filmele mi le da televiziunea acasa sa le vad si sa le comentez. Nu stiu dinainte ce o sa fie. Oficial, n-am nici o putere sa cer anume filme, chiar daca incerc sa persuadez producatorii intr-o directie sau alta. Ce filme ati cere daca ati fi in pozitia de a decide?— Toate filmele lui Kurosawa, pentru ca as dori eu sa le vad (rade)… Oricum, discut cu producatorii si incerc sa impulsionez aparitia anumitor filme : de pilda, imi place sa cred ca eu am fost sursa prezentarii filmelor lui Ken Russell. Incercam sa ne intelegem, comunicam, insa e un colectiv destul de numeros cel care stabileste ce productii vor fi difuzate si nu sunt consultat de fiecare data. Te asigur insa ca, atunci cand ei aleg un film care nu-mi place, spun pe post ca nu-mi place. Ce regizor de teatru din generatia tanara vi se pare cel mai promitator? — Mi-e greu sa spun, fiindca majoritatea spectacolelor se desfasoara in spatii neconventionale, baruri, cluburi, in fine, locuri unde nu merg de felul meu… In general nu prea merg la teatru. Cand am putin timp liber, incerc sa ma odihnesc. Nu as sti deci ce sa raspund. Probabil ca Afrim este cel mai reprezentativ tanar regizor.
