Cele trei monologuri paralele din piesa lui Brian Friel, un clasic in viata al teatrului irlandez, au putine puncte de dramatism in sensul obisnuit, astfel incat sarcina regiei, a actorilor, a scenografiei e cu atat mai mare. De altfel, miza piesei e mai degraba una sociala - aceea de a patrunde universul nevazatorului - decat una pur artistica. Interpretii au fost, pe langa Victor Rebengiuc, Lelia Ciobotariu si Serban Pavlu, iar scenograf Andu Dumitrescu. "Idolul si Ion Anapoda", piesa lui G.M. Zamfirescu, pusa in scena la Sala Atelier de la National de Ion Cojar, a fost un nou spectacol prafuit intr-o sala presupusa a fi loc de experimente, dupa "Dulcea pasare a tineretii". De la inceput, actorii au fost pusi pe strigat, incat asteptai sa-si dea palme din clipa in clipa, dupa moda zilei de azi. A fost, de altfel, singurul lucru "la zi". In rest, s-a vazut saracia povestii, cu aer de telenovela nerealizata. S-a mizat pe Dan Puric, ai carui galosi imensi erau un semn ca urmeaza interpretari postmoderne, dar lucrurile s-au oprit aici. Un rol prea mic pentru un actor atat de mare. Ileana Stana Ionescu a fost in nota sa obisnuita, cunoscuta din sute si sute de aparitii de succes. Au mai jucat, cu mai multa sau mai putina tragere de inima, Irina Cojar, Cesonia Postelnicu, Matei Alexandru, excelent intr-un rol episodic, Mimi Branescu. Scenografie de epoca: Liliana Cenean si Stefan Caragiu. Linia Sararu continua, asadar, caci un spectator tanar si entuziast mi-a spus la WC ca, desi i-a placut, nimic nu se compara cu "Tache, Ianke si Cadar".
inchide 
Newsletter
Fii mereu legat de arta.Aboneaza-te la fluxul de stiri despre arta trimise direct pe mail-ul tau de catre artLine.ro
