"M-am apucat sa scriu din disperare"

Despre Eginald Schlattner se vorbeste in sintagme. Este, de pilda, "mai cunoscut in strainatate decat in propria tara". Este intrebat obsesiv in interviuri de ce n-a emigrat in Germania. A devenit preot la 45 de ani, scriitor la 65 de ani, iar acum, la aproape 73 de ani - pe care ii va implini pe 13 septembrie - primul sau roman, "Cocosul decapitat", devine film. Este unul din putinele cazuri cand scriitorul isi vede propria viata pusa pe ecran. Eginald Schlattner m-a primit la Rosia (langa Sibiu), in casa "din 1762", lipita de cea "din 1550", unde locuieste. Amandoua se afla alaturi de biserica "din 1200", "mai veche decat Berlinul". Am baut ceai dintr-o ceasca primita de bunica sa la nunta din 1862 (daca nu ma insel). Pentru inginerul hidrolog, autor si preot de penitenciar, pasiunea pentru matematica si cifre pare sa fie legata de cultul pentru trecut. Trecutul sau, al familiei sale si al etniei germane din Romania al carui mohican e. Eginald Schlattner si-a exorcizat scriind umbrele trecutului, ale propriului destin. Acum pare impacat si, dupa cel de-al treilea volum al trilogiei, "Das Klavier im Nebel" / "Pianul in ceata", intentioneaza sa nu mai scrie nimic. - Cum vi se pare scenariul pe care Radu Gabrea l-a scris dupa romanul dvs? - Am fost impresionat cum din materialul primar al romanului "Cocosul decapitat", Radu Gabrea a reusit sa recreeze aceasta poveste printr-o accentuare si dozare proprie a personajelor. E o performanta, mai ales ca cele sase variante de scenariu au fost scrise in germana. Am fost intrebat acum un an, la Brechthause din Berlin, care va fi atitudinea mea vizavi de film - voi participa? M-am gandit si am spus: "Asa cum ma plimb aici cu calestile si am incredere ca vizitiul nu ma rastoarna in sant, asa sunt convins ca regizorul o va scoate la capat si fara implicarea mea directa." - Citind romanul, am avut senzatia ca exista un singur personaj principal, naratorul. - Asta confirma ce am spus eu adineauri, ca personajele din romanul meu au un contur anume. Radu Gabrea le-a incarcat altfel, dar pana la urma sunt patru personaje principale. Foarte interesant pentru mine e faptul ca, nedepasind economia cartii, Radu Gabrea a reusit sa creeze ceva nou care este si nu este o oglindire a romanului. - Dvs. va regasiti in actorul David Zimmerschied care va interpreteaza? Actorii care joaca celelalte personaje seamana cu originalele? - E o intrebare foarte apropiata de realitatea mea sufleteasca, deoarece a fost una dintre problemele-cheie cu care m-am confruntat cand am asistat la filmare. Exact aceasta dubla miscare sufleteasca am regasit-o si trait-o, si aproape ca mi-au dat lacrimile. In primul rand mi-am revazut personajele, dar dincolo de aceste personaje a fost intalnirea cu figurile copilariei mele. M-am vazut si pe mine la 15 ani, in uniforma de pionier hitlerist, mi-am vazut parintii, matusile, bunicii. A doua zi au venit pe la mine, la Rosia, "tatal meu", "bunicul meu" si "bunica mea". "Dumnezeu se odihneste in Vest" - Nu va pare rau ca n-ati plecat? - Nici o secunda. Numai o saptamana am fost plecat acum la Viena, Berlin si Stuttgart. Puteam sa stau la conacuri si castele - ca numele meu e mai cunoscut in strainatate decat aici, dar n-am vrut. - De ce sunteti mai cunoscut in afara? - Nu stiu. Stiu, dar as fi pedepsit daca ar trebui sa traiesc aceasta schizofrenie sau acest anonimat plictisitor. Eu am toate rudele in Germania - fiica, mama, fratii. Strainii m-au descoperit, prin acele multiple articole din cotidiene si reviste nationale si regionale. "Neue Zurcher Zeitung" a fost prima care mi-a semnalat "Cocosul decapitat", si chiar si "Spiegel" de trei ori, si "Frankfurter Algemeine Zeitung" de opt ori m-a pomenit. - Ati fost comparat cu Thomas Mann, cu Grass... - Thomas Mann e prea sus. M-au comparat cu multi - cu Marquez, cu Fontane, cu Tolstoi, cu mari naratori. A fost o senzatie. Acuma, ganditi-va, cartea asta a aparut in nemteste, "dintr-un fund pierdut de tara". "Cocosul..." a avut opt editii, trei "Manusile rosii" si "Pianul in ceata", care a aparut la 29 august 2005, o are deja pe a doua. Ultimele doua carti au fost prezentate la Berlin, la Literaturhaus. Numai cand ma duc pe acolo imi dau seama cum sunt cotat. Acum n-am vrut sa ma duc neaparat, dar un prieten mi-a spus: "Ma, acolo o mie de scriitori s-ar imbulzi sa ajunga si pe tine te duce cu arcanul?". Stiti de ce n-am plecat? Dumnezeu ma vrea aici si aicea sunt oamenii care ma iubesc sau care macar au nevoie de mine. Scriu in limba germana si pana sunt tradus in romaneste dureaza. Vreau sa va spun un lucru pe care nu-l inteleg. Mi-a aparut a treia carte, "Pianul in ceata" (cu care activitatea mea literara s-a incheiat), pe 1 septembrie 2005 a fost prezentata la Berlin, si imediat Editura Zsolnay a scris o scrisoare de intentie catre Humanitas intreband-o daca e interesata s-o traduca. A trecut un an de zile si scrisoarea n-a fost nici macar confirmata. Asa a fost si cu "Manusile rosii". Un an jumate n-au zis nici da, nici ba. Nu se poate sa nu raspunzi cand iti scrie Editura Szolnay. Eu le raspund tuturor cititorilor care imi scriu din Montevideo si pana la Moscova. De multe ori imi scriu ca la ei acasa a fost asa cum am scris in "Cocosul decapitat", despre "Manusile rosii" spun ca e o carte unica in sensul ca nu au dat niciodata de un scriitor care s-a autojudecat fara sa invinuiasca pe nimeni, iar despre "Pianul..." zic ca e cea mai frumoasa, mai trista si cu un ecou emotional mai profund dintre cele trei. Va spun si de ce: partea-cheie din carte e intalnirea dintre un tanar sas de 19 ani, care stie prost romaneste, si o frumoasa romanca, Rodica. Amandoi sunt declasati, in '49, dar prin intalnirea lor se intalnesc doua culturi, doua feluri de a-L percepe pe Dumnezeu. La ortodocsi, Dumnezeu e mult mai aproape decat la noi, la protestanti. La ortodocsi parca sta cu ei la masa. I-am spus si ministrului german de Interne, Otto Schilly, anul trecut: "Aici Dumnezeu e capacitat, are o gramada de lucruri de facut. Si stiti unde se odihneste bunul Dumnezeu?", l-am intrebat. "Aici, in Vest, unde nu are nimic de facut." Dar mai intrebati-ma, ca am divagat! Turism literar la Rosia - Pai eram curioasa ce s-a intamplat in viata reala cu personajele din "Cocosul decapitat"? Cu Alfa Siegrid, cu Gisela? - Vad ca stiti romanul mai bine ca mine. O data a venit un autobuz cu 70 de oameni din Germania, Elvetia, Scotia - cineva a spus "turism literar" - oamenii vin cu lectiile facute, cu notite. "Ati spus asta si asta"; "Unde am spus?"; "In "Cocosul decapitat", pagina 235!" Si atunci ma salvez cu fraza asta: "eu scriu cartile, nu le citesc". Trebuie sa va dezamagesc: istoria personajelor nu merge mai departe. Pe Engelbert l-am lasat sa cada intr-o prapastie in "Manusile rosii". E un personaj inventat. Fata de primele doua romane, al treilea e scris la persoana a treia si acopera cea mai trepidanta perioada din istoria Romaniei recente, anii '44-'51. Toata actiunea am cantonat-o in Sighisoara pentru ca acolo, in mijlocul orasului, te poticnesti de niste pietre funerare, si de asta Sighisoara mi s-a parut orasul unei iubiri adevarate. Vazand ca povestea se umfla, mi-am bagat si familia de la Fagaras si a trebuit sa ma bag si pe mine la persoana a treia. Romanul acesta a zguduit lumea. Anul trecut, din martie pana in noiembrie am avut noua iesiri, am citit in sase capitale europene. Romanul e mult autobiografic, dar in sensul in care am spus si acuma, la Berlin si la Stuttgart - toate ambiantele care apar in roman au fost traite de mine. Tiganii de la fabrica de caramida unde eroul trebuie sa lucreze dupa ce tatal lui a fost inchis; nobilii maghiari - desi sunt nobil maghiar doar pe sfert; banatenii - am stat un an de zile in Banat dupa inchisoare si am avut rude acolo; am facut o cale ferata in Muntii Apuseni; Dobrogea si Constanta, dar si marea iubire dintre un sas si o romanca. Pentru mine acest roman e foarte important. In "Cocosul decapitat" romanii apar periferic, mai mult decorativ si sunt mai mult exotici. Altfel apar in "Manusile rosii", dar sunt foarte distanti. Ei sunt aceia de care te temi, nu le stii bine limba, au alt fel de a trai, de a iubi, de a (nu) se tine de cuvant. Ei sunt ceilalti. In acest roman exista aceasta mare comuniune, si eu dau tot timpul ca exemplu o definitie a unui mare teolog, Paul Tilich, care a spus ca "iubirea e puterea in stare sa faca o punte peste prapastia care desparte oamenii, pana dincolo, la malul instrainarii." "Sunt in primul rand preot" - De ce ati spus ca n-o sa mai scrieti alta carte? - Misiunea mea de baza e cea de preot si asta ma apara de orgoliu si de suparari, chit ca sunt sau nu cotat, chit ca se scrie bine sau rau despre mine. Existenta mea interioara si identitatea mea nu depind de succesul cartilor. Eu am salvat o lume si un segment istoric. Marele critic literar german Siegrid Loffler, a spus asa: "Istoria sasilor, evident, s-a terminat, dar acest sfarsit este salvat in romanul lui Eginald Schlattner in mod exemplar, in sens hegelian". Trebuie sa consult putin filosofia ca sa vad cum am aparat... (rade). Ceea ce ma apara e faptul ca sunt in primul rand preot. Literatura e si o enorma risipa de energie, un proces selectiv, de dozare, de acoperire verbala. Eu nu traiesc intr-un mediu de limba germana, dar impart realitatea cu limba romana. Intr-un fel ma si bucur ca sunt iar un om normal si liber. - Totusi, de ce v-ati apucat de scris atat de tarziu, la 65 de ani? - Cred ca din disperare, vazand ca lumea mea dispare. Un articol de Iulia Blaga