Potrivit editorului, stabilirea textului, traducerea din limba germană, studiul introductiv şi notele aparţin lui Vasile Docea.
"Polirom" susţine că "Jurnalul" este astfel tradus pentru prima dată în limba română. Păstrat în arhiva familiei regale şi, mai apoi, la Arhivele Statului din Bucureşti, "Jurnalul", până acum inedit, cu excepţia câtorva fragmente, cuprinde patru volume, dintre care primul acoperă anii 1881-1887.
Purtând amprenta personalităţii regelui, Jurnalul, "altfel un lucru, se pare, obişnuit pentru Casa Regală a României - regele Ferdinand, regina Maria şi Carol al II-lea au ţinut şi ei jurnale" -, conţine însemnările zilnice ale suveranului, notaţii de regulă sumare, de câteva rânduri, dar foarte riguroase despre activităţile sale şi despre evenimente ale zilei mai mult sau mai puţin importante.
Autorul nu urmăreşte o idee anume, ci redă cu fidelitate fapte, iar aprecierile personale şi comentariile, care ar putea da seama mai bine de gândurile regelui, sunt succinte şi destul de rare.
"Importanţa majoră a însemnărilor pentru istoriografia acestei perioade provine tocmai din reflectarea fidelă a politicii externe şi interne a României, de la, de exemplu, pregătirea şi semnarea în 1883 a alianţei cu Puterile Centrale şi atitudinea regelui faţă de această decizie, până la lupta continuă dintre liberalii şi conservatorii ce se succed la guvernare", arată editura.
Vasile Docea spune că, pentru istorici, jurnalul are, în ansamblu, o dublă însemnătate.
"Mai întâi, el conţine o cronologie exactă a faptelor politice de mai mare sau mai mică importanţă din România lui Carol I. Nu este o frescă a societăţii româneşti, în schimb are calitatea de inventar riguros al evenimentelor, întocmit cu extremă conştiinciozitate de cel care a fost timp de jumătate de secol 'arbitrul' politicii româneşti. Apoi, el este un izvor indispensabil pentru reconstituirea biografiei regelui", afirmă Vasile Docea.
