În chiar ziua comemorării victimelor Holocaustului în România, în sala Auditorium a ICRNY, Andrei Oişteanu şi-a lansat cartea Inventing the Jew: Antisemitic Stereotypes in Romanian and Other Central-East European Cultures. Volumul este publicat de Nebraska University Press în prestigioasa serie „Studies in Antisemitism”, în traducerea semnată de Mirela Adăscăliţei, şi urmăreşte evoluţia clişeelor referitoare la evrei în contextul cultural românesc şi central-est european. „Acest profund şi edificator studiu antropologic”, cum l-a numit Norman Manea, explorează totodată dintr-o perspectivă comparativă felul în care imaginea evreilor din România s-a diferenţiat de cea a celorlalţi „străini“, cum ar fi ungurii, germanii, romii, turcii, armenii şi grecii.
La masa rotundă care a însoţit lansarea au mai participat politologul Vladimir Tismăneanu profesorul Randolph Braham (director al Institutul Rosenthal pentru Studiul Holocaustului, CUNY Graduate Center) şi profesorul Moshe Idel (Universitatea Ebraică din Ierusalim), care a descris cartea ca fiind „erudită, documentată, inteligent scrisă şi, mai presus de toate, foarte temerară”. Andrei Codrescu a calificat textul drept „indispensabil, o confruntare fără mănuşi cu cel mai întunecat secret al Europei”.
Aceeaşi dimensiune academică a evenimentului de la ICRNY s-a regăsit, într-un cadru mult mai extins, şi la Universitatea Maryland şi Woodrow Wilson Center, Washington D.C. de-a lungul celor două zile cît a durat conferinţa intitulată The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History şi „regizată” de acelaşi Vladimir Tismăneanu. Organizată de Institutul Cultural Român din Bucureşti şi de Centrul pentru Studiul Societăţilor Postcomuniste (condus de Tismăneanu), în colaborare cu Woodrow Wilson International Center for Scholars, Edmund Walsh School of Foreign Service (Georgetown University) şi Ambasada României în S.U.A, evenimentul a continuat seria de conferinţe organizate începînd cu 2007 în capitala Statelor Unite. Specialişti redutabili au susţinut comunicări pe teme extrem de variate: de la mecanismele retoricii totalitare şi efectele acesteia asupra spaţiului public postcomunist la natura comunismului în România; de la trăsăturile Revoluţiei şi moştenirea lui 1989, la rolul Radio Europa Liberă în colapsul comunismului şi procesul de asumare şi investigare a trecutului comunist în Germania; şi, nu în ultimul rînd, semnificaţia lui 1989 ca moment de „reîntoarcere” în istorie a ţărilor est-europene. A fost invocat chiar şi filmul lui Corneliu Porumboiu, A fost sau n-a fost?, analizat în cartea lui Stephen Kotkin, Uncivil Society – posibilă probă a faptului că, „în lipsa unei analize politice profunde a totalitarismului comunist, arta rămîne singurul mod prin care putem intui ce s-a întîmplat”, consemnează pe blogul personal Iulia Motoc, expert şi profesor de drept internaţional.
Dan Sociu
Despre istoria pre şi postdecembristă, de această dată filtrată prin filtru personal, a vorbit şi scriitorul Dan Sociu la lansarea, într-una dintre cele mai importante librării independente din New York, Idlewild Books, a unei antologii de literatură est-europeană The Wall in My Head. Sociu este prezent în această operă colectivă iniţiată de Words Without Borders şi publicată de editura Open Letter Books cu un fragment din primul său roman, Urbancolia, într-o companie onorantă de scriitori care au trăit momentul căderii comunismului. „Evenimentul de la Idlewild a fost ca într-unul din visele mele: o librărie în mijlocul Manhattanului, o sală plină de oameni; se lansează o carte ai cărei autori sînt Kundera, Stasiuk, Kapuscinski, Sorokin, Cărtărescu, Esterhazy şi alţi cîţiva, printre care şi eu; sînt pe un fel de scenă şi vorbesc; publicul îmi savurează vorbele. O diferenţă faţă de visul meu ar fi că la Idlewilde eram îmbrăcat”, scrie Sociu despre seara de la Idlewild. Publicul a fost într-adevăr sedus de umorul devastator al lui Sociu, care şi-a eclipsat colegele de antologie, pe scriitoarea germană Kathrin Aehnlich şi pe poloneza Dorota Maslowska. Chiar şi atunci cînd a riscat comparaţia euforiei de pe feţele demonstranţilor întîlniţi la revoluţie cu cea afişată de petrecăreţii pe care anul trecut i-a văzut ieşind din cluburile berlineze la 6 dimineaţa.
Scena Caii la fereastra
Asemenea lui Dan Sociu, Matei Vişniec a fost prezent la New York tot pentru o lansare de carte în cadrul festivalului Performing Revolution. Diferenţa e că Vişniec, spre deosebire de Sociu, face parte dintr-o altă generaţie de autori şi a dobîndit deja o imensă recunoaştere internaţională. Antologia Playwrights Before the Fall: Eastern European Drama in Times of Revolution îl plasează într-o companie la fel de onorantă, alături de dramaturgi est-europeni ca Slawomir Mrozek, Karel Steigerwald, Gyorgy Spiro şi Dusan Jovanovic. Mai mult, piesa inclusă în carte, Caii la fereastră, a beneficiat în acest an de o montare scenică la Trap Door Theatre din Chicago şi a fost elogiată de critică. Evenimentul lansării de la New York, organizat de Martin E. Segal Theatre Center în parteneriat cu ICRNY, a inclus fragmente montate din piesele celor cinci autori, dar şi o conversaţie între cei prezenţi. Vişniec a povestit, printre altele, despre destinul iniţial al piesei Caii la fereastră, scrisă la mijlocul anilor ’80 şi interzisă chiar înainte de premieră datorită fugii lui din ţară. Dramaturgul român a riscat, la rîndul lui, o comparaţie, afirmînd că în toate societăţile există diferite forme de cenzură: „dacă în comunism era clar împotriva cui luptăm prin artă, în capitalism trebuie să vezi dincolo de aparenţa libertăţii neîngrădite pentru a descoperi acele manipulări şi limitări împotriva cărora să reacţionezi.”
Saviana Stanescu
Despre plecarea din ţară, e drept că după 1989, şi repoziţionarea într-o cultură capitalistă în care eşti ştampilat drept „emigrant” a vorbit şi Saviana Stănescu, într-un savuros one woman show conceput ca o prezentare autobiografică performativă. Aşa am aflat cum a fost ea îndrăgostită de un băiat îndrăgostit de înălţime, cum a pierdut o slujbă la televiziune pentru că a refuzat să-şi taie părul, cum a dat lovitura o dată venită în New York şi cum, la un ceai imaginar cu Marx, a început să se întrebe dacă America nu are nevoie ea însăşi de o revoluţie. Organizat de ICRNY la Bruno Walter Auditorium din cadrul New York Public Library for the Performing Arts, NY Thru an Immigrant I or ®Evolution (Flagstories and other personal histories) este o explorare ludică şi nuanţată a raportului autoarei cu Estul lăsat în urmă şi Vestul îmbrăţişat cu braţele deschise, dar şi cu un ochi ironic – de unde şi succesiunea de steguleţe americane colecţionate fotografic cu asiduitate care a însoţit vizual prezentarea. Nu e de mirare că în animatul dialog cu publicul de după show, o spectatoare i-a cerut să se poziţioneze ferm în raport cu „inatacabilul” simbol naţional.
Rămîne de văzut cum se va poziţiona publicul cinefil în raport cu tulburătorul documentar Videogramele unei revoluţii, care, săptămîna viitoare, inagurează a patra ediţie a Festivalului de Film Românesc din New York.
Imagini (credit foto ICRNY):
- Moshe Idel, Vladimir Tismăneanu, Andrei Oişteanu, Randolf Braham, lansare Inventing the Jew la ICRNY
- Dan Sociu la New York
- Fragment din Caii la fereastră, jucat de actorii Trap Door Theatre, Chicago cu ocazia lansării antologiei Playwrights Before the Fall la Martin E. Segal Theatre Center
- Saviana Stănescu la New York Public Library for the Performing Arts
Institutul Cultural Român din New York
