Galesul de Arges este un sat de munte cu o traditie veche si bogata, asa cum reiese din paginile acestei carti de o eleganta asemanatoare portului traditional al locurilor. Traditia culturala (scoala a implinit 168 de ani, iar corul - 67), se adauga aceleia a satului natural, cu propria sa cultura si civilizatie, totul descris cu multa acuratete de autori, precum si reiesind din amintirile si declaratiile diferitilor dascali sau simpli cetateni care au trait ani multi la Gales.
Situat sub Varful Moldoveanu, satul Gales este ultima asezare de sub munte. Autorii, Lucretia Tita si Gheorghe N. Tita, nu si-au propus sa realizeze o monografie exhaustiva a satului, pastrand ceea ce au considerat ca marcheaza identitatea acestor locuri. Iata cum se intituleaza capitolele acestei carti: "Istorie si istorii", "Institutiile satului", "Fetele stravechimii. De vorba cu...", "Et in Gales ego!", "Aromele Galesului. Din arta culinara a gospodinelor satului" - totul recompunand o imagine a unui sat romanesc de munte, cu frumusetile sale, dar, vai, fara drama principala care l-a traversat. Cartea a aparut, cu o prefata de Costion Nicolescu, teolog si publicist, si cu o postfata a poetului Ion Mircea, la Editura ASA. Ceea ce surprinde este faptul ca "Haiducii Muscelului" nu au lasat nici o urma in amintirile celor care li se confeseaza autorilor cartii, desi, in opinia noastra, acestia introduc acele locuri in istorie mai sigur decat orice altceva.Un articol de N. Prelipceanu
