» Cineastul Pascal Thomas a fost ultimul invitat, si cel mai important, al Festivalului Filmului Francez, care s-a inchis cu filmul sau, "L’Heure zéro".» Autor al unor filme gandite mai mult pentru public decat pentru juriile festivalurilor, francezul prefera simtul umorului si o anume lejeritate si in viata, dar si pe ecran.» La prezidentiale, a fost curtat de patru candidati – José Bové, Marie-Georges Buffet, Ségolène Royal si FranIois Bayrou, preferand sa-l ajute pe cel din urma.» Cu ce impresii parasiti Bucurestiul?Cu o impresie delicioasa: am descoperit un Bucuresti altfel decat in filmele romanesti, mult mai vesel si mai placut vederii decat pe ecran. Asta nu inseamna ca aceste filme n-ar fi foarte foarte bune. Impresia de la fata locului e mai fericita decat atunci cand vezi filmele romanesti. E vorba, probabil, de o deformare pe care o face cinematograful in prezentarea Romaniei, la fel de bine cum si cinematograful francez prezinta o Franta nu atat de vesela si de fericita precum, de fapt, este. » si intr-un interviu ati spus ca doriti sa aratati ca oamenii fericiti au o poveste si ca fericirea se povesteste. Cum se potriveste aceasta afirmatie cu faptul ca gustati filmele romanesti, care nu sunt toate prea vesele?Romanii au oricum mult umor. Acum ceva timp, 95% dintre scurtmetrajele care se realizau in Franta erau filme foarte comice. Erau mici comedii, adesea reusite. Azi, 95% dintre scurtmetrajele franceze sunt filme lugubre, triste. E un soi de estetica cultivata de niste oameni care cred ca lugubrul e inteligent. Dupa mine, o abordare inteligenta, chiar cand scrii o drama, e cand incerci sa distrezi, sa ai o viziune amuzanta a lucrurilor sau cand esti atent la latura comica a personajelor. Chiar in drame si melodrame exista intotdeauna si momente vesele, si trebuie sa existe si placerea de a le filma. Dintre filmele romanesti pe care le-am vazut exista unul in aceasta directie, "A fost sau n-a fost?", de Corneliu Porumboiu. Acesta prezinta o viziune amuzata asupra lucurilor.» Cum merge ultimul dvstra film, "L’Heure zéro", in Franta? Mai sunt oamenii interesati de Agatha Christie?Filmul merge foarte bine, iar oamenii reactioneaza bine pentru ca e vorba de un film de divertisment, lucru asumat de noi de la bun inceput. Mi-am dorit sa spun o poveste modernizand-o, desi ea vorbeste despre trasaturi umane perene, cum sunt razbunarea sau gelozia. » De ce ati revenit pentru a doua oara la Agatha Christie (n. red. – dupa "Mon petit doigt m’a dit")?Pentru ca nu am avut nevoie de costume scumpe. (Rade.) Serios acum, pentru ca e un autor important, universal – ca si Maupassant – si, daca il decojesti de ceea ce ar putea fi desuet, poti scoate povesti foarte moderne. » Filmul a rulat si pe ecranele din Marea Britanie?Cred ca da, oricum precedentul meu film dupa Agatha Christie a rulat cu mare succes. Englezii se bucura sa vada in filme dupa Agatha Christie ca personajele au relatii sexuale fericite sau ca beau vin in loc de ceai. Latura asta senzuala foarte franceza pe care am dat-o filmului a fost foarte apreciata de englezi. » La prezidentialele de anul trecut ati realizat un spot pentru centristul FranIois Bayrou. Cum se impaca Agatha Christie cu FranIois Bayrou pentru ca legaturi intre ei nu par sa existe?(Rade.) Sunt polivalent. Multe dintre lucrurile pe care le fac nu seamana intre ele. si am facut multe lucruri. De pilda, am colectionat manuscrise ale autorilor preferati si am lucrat multa vreme in publicitate, desi o detest. Cu Bayrou a fost asa: au fost patru candidati care mi-au solicitat colaborarea. Lui José Bové, care imi e prieten, i-am spus ca nu cred ca e bine sa se lanseze in politica. Echipa lui Ségolène Royal de asemenea m-a contactat, dar am refuzat, la fel cum am refuzat-o pe Marie-Georges Buffet, care candida din partea comunistilor. » De ce ati refuzat-o pe Ségolène Royal?stiti de ce? Cineva din partea Partidului Socialist mi-a dat intalnire intr-o dimineata la Hotelul Ritz, lucru care mi s-a parut nepotrivit. Pe urma, au fost alte lucruri care m-au facut sa vad ca, structural, Ségolène Royal nu putea fi presedinte. Ea era obligata de Constitutie sa vorbeasca in franceza. (n. red. – Pascal Thomas se refera la cuvantul "bravitude", inventat de Ségolène Royal in timpul campaniei prezidentiale). Dupa parerea mea, daca ar fi ajuns presedinta, ar fi fost o catastrofa. Ar fi ajuns ceva in genul Elenei Ceausescu. » Sunteti sigur? E vorba de epoci si de contexte cu totul diferite.Da, sunt sigur. Bayrou mi s-a parut altfel. Fiu de taran, profesor, de centru. Cand mi-a propus, n-am spus nu, desi nu-l cunosteam deloc nici pe el, nici partidul lui. si spotul a fost la modul ca el spunea un discurs, iar eu filmam in maniera necreativa. » Ati votat tot cu el?Votul e alta mancare de peste. PROFIL» Pascal ThomasS-a nascut in 1945. S-a apropiat de lungmetraj prin scurtmetraj, dar timp de opt ani, dezamagit, a lasat la o parte filmul si a lucrat in publicitate. A revenit cu succes in 1999, cu "La Dilettante". Cel mai recent film al sau, "L’Heure zéro", ecranizare dupa romanul "Towards Zero" (1945) de Agatha Christie, ii are in distributie pe FranIois Morel, Danielle Darieux, Melvil Poupaud si Chiara Mastroianni. A regizat 17 filme. Este, de asemenea, scenarist si producator.Nathalie Lafaurie» Despre scrierea scenariului la "L’Heure zéro""Problema principala pe care a pus-o scenariul a fost de a moderniza povestea, de a o aduce la nivelul epocii de azi, cand pedeapsa cu moartea nu mai exista, iar problemele legate de divort au evoluat de la Agatha Christie incoace. A doua problema a tinut de simplificarea intrigii, pentru ca romanele Agathei Christie sunt de-a dreptul tentaculare.""Am descoperit un Bucuresti altfel decat in filmele romanesti, mult mai vesel."—Pascal Thomas"Lui José Bové, care imi e prieten, i-am spus ca nu cred ca e bine sa se lanseze in politica."Pascal Thomas