Ultimul numar din 2006 al revistei "Timpul" propune o ancheta inedita. "Cum stam de vorba cu scriitorii", acesta este titlul anchetei realizate de Serban Axinte la care au fost invitati sa raspunda Robert Serban, Ovidiu Simonca, Cornel Mihai Ungureanu, Marius Chivu si Andrei Terian. Intrebarile sunt puse inteligent tocmai ca sa-i stimuleze pe cei amintiti. Prin ce se deosebeste un interviu literar de celelalte tipuri de interviuri? Sau: Cat de importante se dovedesc a fi informatiile inedite pe care cel intervievat le poate furniza publicului despre sine? Sau: Interviul literar, cel realizat prin posta electronica, poate sa tina locul genului epistolar, astazi pe cale de disparitie? La aceasta ultima intrebare Ovidiu Simonca raspunde in felul urmator: "Eu nu sunt adeptul unor interviuri prin e-mail. Trebuie sa-ti privesti interlocutorul in ochi, trebuie sa fii atent la fiecare afirmatie, trebuie sa intervii, trebuie sa insisti. Un interviu prin posta electronica nu tine locul genului epistolar, e un hibrid nefericit, in cazuri de forta majora poti apela la aceasta modalitate, dar trebuie sa fii convins ca ceva ramane nespus. Omul isi lucreaza raspunsurile, nu e spontan, n-are ezitarile care dau farmecul unui interviu fata in fata. In general, interviurile prin e-mail sunt mai degraba de informare. Daca vrei sa obtii repede un punct de vedere, apelezi la e-mail. In niciun caz nu vei reusi un interviu-portret, cu nuante, cu suisuri si coborasuri. Autocenzura va functiona, exista acest risc". Am apreciat acest raspuns fiindca, asa cum spune ceva mai jos Andrei Terian, Ovidiu Simonca este unul dintre cei mai buni intervievatori din istoria literaturii noastre. Afirmatia nu este ironica, ci extrem de serioasa. E o stiinta mare sa stii sa pui intrebari in asa fel incat cel intrebat sa fie surprins in sensul bun al cuvantului si chiar sa ajunga sa se descopere el pe el insusi cum altfel poate nu ar fi reusit niciodata.