Am asistat la noua premiera propusa de Baletul Operei Na-tionale: „Corsarul”, o creatie inspirata din poemul epic al Lordului Byron. Muzica spectacolului apartine com-pozitorului francez Adolphe Charles Adam (cunoscut ca autorul baletului „Giselle”), dar contine si secvente semnate de Cesare Pugni, Richard Drigo si Leo Delibes.
Daca in prima parte a secolului XX acest balet a fost prezentat doar in Rusia, ulterior lucrarea si-a castigat popularitatea internationala, in special datorita unor momente coregrafice de inalta tehnicitate, care pun in valoare virtuozitatea solistilor si chiar a ansamblului.
Scoala rusa de coregrafie
Spectacolul de la Opera Nationala (ONB) beneficiaza de punerea in scena semnata de un coregraf rus, provenind din celebra scoala de dans academic din Sankt Petersburg. Vasili Medvedev semneaza o montare clasica, inspirata din coregrafia lui Marius Petipa, axata in principal pe evidentierea laturii spectaculoase a dansului, pe cerinte tehnice maxime, pe miscari dintre cele mai dificile, dar si de cel mai mare efect.
Figurile de balet cele mai pretentioase sunt chiar ornamentate cu miscari suplimentare, cerand o viteza de executie si o mobilitate deosebite, chiar cu riscul de a lasa uneori impresia unei supraincarcari gestuale.
Joi seara, in rolul Medorei a dansat Cristina Opincaru (la premiera de la sfarsitul lui aprilie fiind Corina Dumitrescu), ambele avand o evolutie foarte buna. In rolul lui Conrad a fost distribuit Gigel Ungureanu (poate usor dezavantajat de masa corporala care nu-i permite valorificarea plenara a elegantei si supletii miscarilor), in timp ce Lankedem a fost Ovidiu Matei Iancu (cei doi inversandu-si rolurile fata de seara premierei).
Eleganta si gratioasa a aparut Laura Blica Toader, in rolul Gülnara. Ca de obicei, Vlad Toader a smuls ropote de aplauze prin salturile sale de inalta spectaculozitate (rolul Ali), iar Virgil Ciocoiu (Birbanto) a aratat ca tinerii si-au cucerit deja locul, prin valoarea lor, in rolurile solistice principale.
Catalin Caracas s-a bucurat de simpatia publicului in rolul Pasei Seid, distributia fiind completata de Florica Stanescu, Andra Ionete, Adina Tudor, Diana Ferencz, Magdalena Radulescu s.a., precum si un grup de elevi de la Liceul de coregrafie.
Muzica fara emotie
Scenografa Viorica Petrovici a creat decoruri elegante, cu desene filigranate, in culori atent alese. Costumele sunt cu adevarat splendide, mai ales cele ale fetelor.
Un spectacol reusit, pe o muzica din pacate lipsita de personalitate si de fior emotional, a carei unica ratiune de a fi este suportul pentru desfasurarea coregrafica. Abia dupa ce ne intalnim cu asemenea partituri (ce cazna ar fi sa le auzim in concert!) ajungem sa apreciem cum se cuvine atractivitatea si puterea emotionala a muzicii marilor balete din istoria genului, de la Ceaikovski la Haciaturian, de la Stravinski la Prokofiev.
Transformari
Au contribuit zece compozitori
Baletul a avut premiera la Paris, pe 23 ianuarie 1856, la Opera Mare, in coregrafia lui Joseph Mazilier. A devenit cunoscut dupa reluarile din Rusia, realizate de Jules Perrot, in 1858, si de Marius Petipa, in 1868. Coregrafia lui Petipa din 1899 a introdus un celebru „Pas de deux”, pe muzica de Richardo Drigo.
Printre momentele de mare popularitate se numara „Le jardin anime”, „Pas d’esclave” si „Le Grand Pas de Trois des Odalisques”. Dupa mai multe transformari, baletul a ajuns sa cuprinda pagini din creatia a nu mai putin de zece compozitori. Este pentru prima data cand se joaca la Bucuresti, premiera romaneasca fiind realizata de opera din Timisoara, in urma cu un deceniu.
