Astfel, in conceptia regizorala si coregrafia specialistului rus, precum si in scenografia realizata de Adriana Urmuzescu, acompaniati de orchestra dirijata de tanarul Ciprian Teodorascu, pe scena Operei bucurestene au evoluat prim-balerinii si ansamblul de balet al teatrului, o veritabila desfasurare de forte necesitata de aceasta megaproductie artistica. Sa-i mentionam pe principalii interpreti: Corina Dumitrescu / X1_AdParams = { 'pub':'1212121112121', 'site':'romanialibera', 'section':'site', 'zone':'rectangle', 'size':'300x250' }; Cristina Opincaru (Medora), Ovidiu Matei Iancu / Gigel Ungureanu (Conrad), Traian Vlas (Birbanto), Vlad Toader (Ali), Catalin Caracas / George Mocanu (Said Pasa). Un sprijin substantial este primit si din partea elevilor de la Liceul de Coregrafie "Floria Capsali".
De ce "Corsarul", cum s-a ajuns la acest titlu? A fost intrebarea legitima adresata lui Mihai Babuska, directorul corpului de balet al ONB, si celorlalti realizatori, prezenti la o intalnire informala desfasurata chiar pe scena teatrului, in intervalul de pauza dintre doua repetitii. Acest text clasic, nemontat pana acum pe scena bucuresteana, a fost reinviat pe toate marile scene ale lumii la ora actuala si isi traieste acum a doua viata (cele mai noi montari sunt la Munchen si Balsoi Teatr). Se poate spune ca, pentru baletul clasic, "Corsarul" este un punct de rascruce similar cu "Hamlet" pentru teatrul clasic. Byron, A. Adam, Leo Delibes, Marius Petipa, acum Vasily Medvedev… Toate aceste nume, si inca altele, sunt legate de destinul acestui balet, devenit aproape sinonim cu clasic in dans. "Corsarul" pe muzica lui Adam a avut premiera pe 23 ianuarie 1856 la Opera din Paris, cu un libret bazat pe poemul "Conrad" al Lordului Byron. Marele coregraf rus Marius Petipa, coregraful baletelor lui Ceaikovski, a pus in scena "Corsarul" la St. Petersburg in 1868, imbogatind coregrafia cu muzica lui Leo Delibes (in mare, reorchestrari ale temelor lui Adam) si, mai tarziu, a lui Riccardo Driga. In timp, dupa numeroase adaptari, "Corsarul" a devenit o perla a reprezentatiilor de balet rus, testand tehnica academica a ansamblurilor si virtuozitatea solistilor si fiind perceput ca standard al tehnicii si frumusetii baletului traditional.
Este a treia oara cand Vasily Medvedev pune in scena "Corsarul": prima oara in Cehia, a doua oara in Turcia si acum la Bucuresti. A fost preluata montarea din Cehia, de la Brno, procedandu-se insa la o adaptare speciala. Este cea mai apropiata versiune de cea originala, de la Paris, si totodata de muzica lui A. Adam, desi s-au mentinut, insa intr-o maniera care sa asorteze cu ansamblul, acele suplimente, inserturi muzicale de Delibes si Driga. Scheletul coregrafiei este cea a lui Petipa, clasica, adaptata insa de coregraful Medvedev.
Desi repetitiile s-au desfasurat intr-un timp record (au inceput inainte de Paste) si intr-un ritm infernal, realizatorii si conducerea Operei sunt multumiti de ce a iesit. De mult timp Opera Nationala n-a mai vazut asa ceva, sustin ei: o megaproductie care se adreseaza tuturor varstelor si tuturor categoriilor de public.
Principalul "responsabil" al acestei montari, Vasily Medvedev, declara, in apararea baletului clasic: "Dansul clasic este forma pura, chiar si atunci cand vine vorba despre librete arhaice sau chiar naive. Atmosfera de sarbatoare si frumusetea acestui stil sunt mereu prezente in spectacol. Publicul este incantat de puritatea si fragilitatea baletului clasic, ca si de uimitoarele performante si abilitati ale dansatorilor formati in ultimii ani. Limbajul coregrafic este unul simplu si usor de inteles de catre public. Toate aceste atribute sunt prezente si in 'Corsarul', care are deja 150 de ani de cand este jucat si care a ramas pe gustul spectatorilor indragostiti de baletul clasic".
