Un enunt definitoriu, dintre cele ce merita a fi auzite, consemnate si pastrate ca repere, mai mult decât un enunt, de fapt o forma de marturisire de care sunt capabili cu adevarat doar marii artisti: `Corpul omenesc este purtator de sculptura". Nu ar putea oare aceasta propozitie simpla sa intre în alcatuirea unei antologii de enunturi sapientiale despre arta? Pe mine ma urmareste de aproape noua ani, de când, ucenica fiind în ale artei, aveam privilegiul sa intru pentru un interviu în atelierul maestrului Vasile Gorduz, de pe strada Pangratti.
Forta si adevarul acestui enunt se concretizeaza în însasi sculptura profesata de artist de-a lungul întregii sale vieti. Vasile Gorduz revine în public, dupa mai multi ani de absenta, cu o expozitie remarcabila. Organizata de Fundatia Anastasia în cadrul proiectului `Verona 2" si intitulata `Gorduz dupa Gorduz" sau `Oglindirile si ghiciturile unui sculptor", ea a fost gazduita timp de doua saptamâni în galeria de la subsolul Casei Ion Mincu (actualul sediu al Ordinului Arhitectilor din România). Sorin Dumitrescu, curatorul expozitiei, mai precis autorul acestui inedit concept expozitional, îsi exprima la vernisaj convingerea ca îndaratul grupurilor de lucrari ticsite la peretii atelierului din Pangratti se ascunde de fapt artistul însusi. Prepozitia`dupa", din titlul expozitiei, este în acest caz o prepozitie desemnând locul si nu timpul, cum ar putea sa para la o vedere superficiala. Iar `oglindirile si ghiciturile" sunt o evidenta aluzie la versetul 12 din Epistola a doua catre corinteni a Sfântului Apostol Pavel: `Caci vedem acum ca prin oglinda, în ghicitura, iar atunci fata catre fata" (Cap. 13, `Dragostea si bunurile ei"). Ne-am putea gândi, desigur, printr-o extrapolare a sensurilor acestei propovaduiri, ca arta în sine nu este altceva decât oglindirea firii, simtirii, vocatiei unui anume artist. A unui om cu o înzestrare aparte, pe care însa nu putem (si poate ca nici nu trebuie) sa-l cunoastem pe deplin. Vasile Gorduz se numara printre sculptorii cu o profunda responsabilitate a profesiunii sale. Artist si pedagog de exceptie, el aduce slavire creatiei lui Dumnezeu, gasind în trupul omenesc, în minunata lui alcatuire, adevarata si singura sculptura harazita nu doar sa ne bucure ochiul, ci sa ne conduca mai departe, spre sensurile tainice ale lucrului savârsit de Dumnezeu în ziua a sasea a Genezei. Omul, cu chipul sau, cu anatomia ce i-a fost data, cea în care regasim proportia de aur, reprezentarile în trei dimensiuni ale corpului de-a lungul istoriei artei, toate acestea sunt izvoarele din care s-a alimentat mai multe decenii de-a rândul sculptura lui Vasile Gorduz. Iar ceea ce descoperim astazi, în lucrari cunoscute sau în lucrari poate nicicând scoase din atelier, realizate în diferite tehnici (cioplire sau modelare), e de natura sa ne provoace cea mai sincera uimire si cea mai justificata admiratie. Sorin Dumitrescu a avut inspirata idee sa transporte din atelier în subsolul de caramida boltita al Casei Mincu grupuri de personaje create de Vasile Gorduz exact asa cum le-a gasit în atelier. Fotografii atasate fiecarui grup (lucrari ale pasionatului de arta Marius Caraman) au servit drept martori ai starii initiale în care se aflau sculpturile. Iluminate discret, ele au dezvaluit si au ascuns totodata o lume însufletita prin harul sculptorului.
O lume care traieste din fermitatea si finetea modelajului, o lume creata prin credinta, truda si maiestrie. Portrete de femei, barbati si copii, portrete realiste si portrete stilizate, portrete realizate în diferite maniere, ca un popas separat prin diferitele stiluri ale artei, de la antichitate la modernitate, cu toate au depasit de mult stadiul de exercitii de virtuozitate, dobândindu-si propria existenta. Orice artist stie ca greutatea cea mai mare apare atunci când oglindirile Creatiei în arta sa trebuie sa pastreze macar impresia prezentei unui duh însufletitor. Aceasta e adevarata proba, cea care da masura reala a înzestrarii artistului. Vasile Gorduz a depasit-o tocmai pentru ca reuseste pe deplin sa ne convinga de acest adevar simplu: `corpul omenesc este purtator de sculptura".
