Editura Adevarul Holding va lansa mâine la Târgul de carte Gaudeamus operele complete ale lui Vintila Corbul, unul dintre cei mai prolifici scriitori români contemporani. Editia de lux cuprinde titluri care au doborât toate recordurile de vânzari in România, in momentul aparitiei. Autorul isi aminteste momentele importante ale vietii si carierei sale, intr-un interviu acordat publicistului George Stanca.
- Povestile dvs. despre miliardari nu sunt pura fictiune? Am vazut ca viata lor este o tema obsesiva a romanelor lui Vintila Corbul.
- Nu-i obsesiva, este lumea pe care am cunoscut-o. I-am cunoscut pe Rockefeller, pe Getty când eram copil. Când a inceput razboiul, s-a terminat totul. -
Geografia locurilor, detaliile pe unde se misca eroii dumneavoastra ati parcurs-o toata? De exemplu, apropo de "Idolii de aur", in Republica Dominicana ati fost?
- Am fost in trecere. Parintii mei erau foarte bogati.Tatal meu, care a murit la puscarie, avea cai de curse. La Dragasani aveam o vila facuta dupa vila lui Minovici, care era prieten cu tatal meu. Statul român imi datoreaza si acum pentru o mosie 200 de miliarde in Cadrilater.
- Vehiculati foarte multe personaje. Cum ati facut sa nu le incurcati niciodata intre ele?
- De pilda, când faceam filme, aveam fotografiile actorilor. Ma uitam la ei si incepeau sa se miste.
Ii animati mental? V-ati descurcat numai cu memoria?
- Am trait lumea aceea. Mai toate cartile mele sunt legate de oamenii bogati pentru ca am trait in mijlocul lor. In starea in care sunt, eu noaptea visez ce scriu a doua zi. Am o memorie enorma si un intelect care functioneaza extraordinar.
- Atunci inseamna ca traiti livresc?
- Majoritatea lucrurilor din carti sunt traite de mine. Pe unele le mai modific, mai fac niste dantelarii intre ele. Mai sunt, de pilda, romanele istorice.
- Sunteti un fin cunoscator al Antichitatii. Dovediti asta in romanele istorice: "Asediul Romei", "Caderea Constantinopolelui", "Roxelana si Soliman". Umblati la detalii, stiti atâtea grade de rudenie ale personajelor, e uimitor!
- Ati vazut bibliografia de la sfârsit? Am pus-o ca sa se vada ca tot ce scriu acolo, pentru oamenii care nu se pricep, e real.
- Dar este si fictiune?
- Sunt numai carti de tehnica, de istorie a memoriei, Istoria papilor - 37 de volume, Istoria Frantei - 27 de volume. De pilda, pentru cartea "Miliarde si picioare lungi", despre fetele hranite ca gainile, cu hormoni, am vorbit cu doctorii, nu fac afirmatia pâna nu am dovada palpabila.
- Cum ati scapat din România lui Ceausescu?
- Violeta Andrei a jucat intr-un film de-al meu... dar s-o luam de la capat. Eram patru scriitori care aveau voie sa primeasca ziaristi straini si sa le dea interviuri. Ştiti ca românii nu aveau voie sa aiba contact cu strainii. Noi aveam voie, ca sa se vada ca scriitorii români sunt liberi. Puteam sa ne ducem cu ei oriunde, dar toate scrumierele aveau microfoane.
Casa mea era plina. La un moment dat, vine la mine un colonel de Securitate in uniforma care-mi spune: Domnule Corbu (ca nu-mi spuneau tovaras, asta era un titlu de glorie, eu nu eram decât un oarecare domn), deci, domnule Corbu, ati stat de vorba cu niste spioni. Mi se prezentase un grup de italieni. I-am spus ca mi i-a prezentat Securitatea si ca am in permanenta un ofiter cu mine.
M-a intrebat daca am stat cu ei de vorba. Am spus ca da. Inseamna ca ai avut legaturi cu ei, a zis, prin noi sau prin altii, ai avut legaturi cu ei! Şi probabil ca ai discutat lucruri care nu sunt pe banda. Asa ca, uite ce e, dumneata nu vei fi arestat, pentru ca niciodata un scriitor român nu va fi arestat, insa un accident poate sa intervina, pe strada, când traversezi. Atunci, i-am spus sa-mi dea drumul sa plec. Din tara.
- Şi asa ati apelat la Violeta Andrei?
- Da. Şi i-am marturisit ca vreau sa plec, ca astia ma omoara, mi-au si spus-o. Era frumoasa foc, era maritata cu ministrul de externe, Ştefan Andrei, si madam Ceausescu o dusmanea ca si Ceausescu ii facea curte. Vino mâine la masa la noi, ca sa-l cunosti pe sotul meu. M-am dus, m-au primit foarte frumos, am mâncat, mi-au aratat discret pe unde erau microfoanele si apoi ministrul mi-a spus sa iesim, sa ne plimbam. Am mers cu masina, cu sofer, in Herastrau.
Da, mergeam in padurea aia si vedeam ca ministrul tace, apoi mi-a aratat, si am vazut, un fel de bastoane, care erau microfoane. Adica cine venea si acolo era ascultat. Am iesit la un moment dat lânga lac. Acum puteam vorbi.
I-am povestit despre securistul care m-a amenintat ca ma calca cu masina si mi-a spus sa vin la el, mâine, la minister. A doua zi m-am dus si mi-a spus tare: Dle Corbu, intr-adevar, dv. v-ati plâns de niste neplaceri pe care le-ati avut. Asteptati 15-20 de zile ca sa vedem rezultatul anchetei si dupa aceea veniti la mine; pâna atunci, probabil, voi fi informat si eu.
Gata. Şi vad ca avea pe masa o mapa, din care scoate o hârtie. Era o autorizatie care nu se dadea decât unor inalte personaje politice. Puteam sa ies din tara in 24 de ore. Mi-a dat-o pe tacute.
„Propunerea «Adevarului» a fost o providenta"
- Cum ati ajuns la colaborarea cu Editura Adevarul?
- A venit Razvan Corneteanu (director general Adevarul Holding - n.r.) intr-o zi acasa la mine, la Paris, si mi-a spus ca este un admirator al meu.
Cum eu sunt la o vârsta foarte inaintata, ma gândeam adesea ca daca mor ce se va intâmpla cu cartile mele. Erau, de pilda, trei carti la o editura, stateau acolo de câtiva ani, si sunt sigur ca daca muream le semna altcineva. Asa ca, pentru mine, propunerea "Adevarului" a fost o providenta, ca daca muream, praful se alegea. Acum, am asigurata toata munca mea: Vintila Corbul - Opere complete!
Cum ati gasit atmosfera in redactia "Adevarul"?
- Nu m-am simtit ca in strainatate. Am avut senzatia ca sunt in familia mea, in mijlocul copiilor mei. Eu imi retraiesc tineretea mea, pe care o admir si la altii. Exceptie face ultima mea carte - "Ciuma rosie" - in care expun si deplâng soarta istorica a românilor. Inclusiv a mea si a familiei mele, distruse de aceasta nenorocita doctrina, comunismul.
„Sub comunisti am fost nenorocit"
- Aveti aproape 92 de ani si o viata sedentara. Lucrati totusi stând pe scaun.
- Mi-a explicat doctorul: cazul meu nu este extraordinar, dar este rar in teoriile lor. In general, sunt longevivi scriitorii, oamenii de stiinta care activeaza efectiv intr-o meserie continuu, cu activitatea scoartei fara pauza. Orice pauza e fatala.
- Ce prieteni ati avut din lumea literara?
- Nu am avut prieteni. Sub comunisti am fost nenorocit. M-au dat afara din magistratura pentru ca tatal meu era la puscarie, unde a si murit. Mama s-a prapadit de cancer. Nevasta mea, tot de cancer, la 33 de ani. Cinci ani am fost muncitor la ICAB. Opt luni de zile am carat ciment, caramizi cu spinarea. Un closet celebru din Bucuresti e facut de mine.
Platit cu 350.000 de lei pentru un film
- Cum ati ajuns sa scrieti scenarii? Ati lucrat cu Sergiu Nicolaescu.
- In România am "Nea Marin Miliardar" si mai multe filme cu politisti. Pentru straini am inceput sa scriu acum, in urma. In limba franceza. Repet, eu scriu despre o lume reala, nu o inventez, ci brodez.
- Cum ati fugit din tara?
- Eram singurul scriitor care, nefiind comunist, câstigam enorm. Imi plateau pe film 350.000 lei. Mi-au spus ca nu este voie mai mult, pentru ca as fi devenit milionar si asta nu convenea. Adica, daca imi plateau drepturile de autor, de 10 la suta, ar fi trebuit sa-mi dea milioane. Şi atunci imi plateau o suma forfetara. Un inginer avea 3.500-4.000 de lei, pe atunci.
- Când ati fugit din tara aveati un milion?
- Da, sigur, si mai mult.
- In momentul de fata, scrieti in româneste sau in franceza?
- Numai in franceza. Pai, pe vremea când eram eu tânar, franceza se invata in scoala incepând de la clasa I primara. Adica franceza era o limba nationala, ca sa zic asa. Şi pe urma sa nu uitati ca traiam in mijlocul unor familii in care toata lumea vorbea englezeste si frantuzeste. Prima carte am scris-o la 13 ani, „Babel Palace", a aparut intr-o editura condusa de un american din România. Pe a doua la 14-15 ani si a aparut când aveam 18.
Cine este Vintila Corbul
A urmat cursurile Facultatii de Drept si, in paralel, Facultatea de Litere si Filosofie – sectia Istorie. La doar 23 de ani, Vintila Corbul s-a angajat judecator. Dupa sapte ani a fost exclus din magistratura din cauza arestarii tatalui sau de catre comunisti.
A ocupat un post de bibliotecar, insa a fost dat afara, dupa sase luni, din aceleasi motive. I-a fost confiscata averea si, ca sa aiba din ce sa traiasca, s-a angajat muncitor la ICAB. A parasit România in 1979. Astazi, locuieste intr-un orasel lânga Paris, unde s-a stabilit in urma cu aproape 30 de ani.
