"Am lucrat 6 luni in trei oameni - director, secretara si sofer"

» ICR Budapesta l-a premiat pe 11 decembrie pe scriitorul Eszterhazy Peter, iar pe 12 decembrie a inaugurat o filiala la Szeged, oras cu importanta comunitate de romani.» Eszterhazy Peter a fost rasplatit cu  o statueta de bronz, dar si cu 10.000 de euro, directoarea ICR Budapesta, Brandusa Armanca, fiind de parere ca "sa dai sume mici e meschin".» In Szeged, la inceputurile sale cetate romana, cele trei filiale ale centrelor culturale straine – italian, roman si francez –, impart aceeasi cladire.» De ce a fost aleasa Ungaria pentru prima filiala a ICR din strainatate? – Alegerea le apartine ministrilor de Externe ai Romaniei si Ungariei,  care au semnat in 2005 un acord care prevedea deschiderea reciproca a unor filiale atat pentru Centrul Cultural Maghiar din Bucuresti, cat si pentru ICR Budapesta. In 2006, Centrul Cultural Maghiar din Bucuresti a deschis la Sfantu Gheorghe o filiala, iar noi am deschis acum filiala de la Szeged. » Filiala are  conducere si finantare proprii? – Nu, ea functioneaza cu doi referenti pe care tocmai ii alegem, si, foarte probabil,  cu un sofer. Filiala e finantata integral din bugetul ICR Budapesta. Identic functioneaza si filiala de la Sfantu Gheorghe, care depinde de Centrul Cultural Maghiar.» Ce evenimente sunt programate la  ICR Szeged in lunile urmatoare?– Am deschis cu ocazia inaugurarii filialei o expozitie remarcabila a unui pictor din comunitatea romanilor din Ungaria, stefan Oroianu. Ea va putea fi vazuta pana pe 15 ianuarie, cand vom marca Ziua Eminescu. Vrem sa facem suluri de hartie cu cate o poezie a lui Eminescu, in romana si maghiara, pe care sa le impartim in scoli si facultati. Speram sa avem sprijinul Catedrei de limba romana a Universitatii din Szeged, pentru ca vrem sa mergem in tot felul de locuri, nu doar printre vorbitori de limba romana. Ne-am mai gandit sa aducem o expozitie despre Secession-ul/Jugendstil-ul din Romania si Ungaria, cu fotografii  ale unor cladiri realizate de fotograful austriac Peter Schubert care a mai  comparat acest stil si in cazul Austriei si Romaniei. Vrem ca si la Szeged sa fim prezenti in viata culturala a orasului asa cum suntem la Budapesta. De pilda, aici sunt foarte populare Jocurile de Vara – cu teatru in aer liber, concerte, intreceri sportive asemanatoare cu cele ale romanilor (caci Szegedul a fost initial  cetate romana). Vom aduce si noi teatru, concerte, dar mai curand, in martie, vom aduce film romanesc pentru ca cererea e foarte mare. Comunitatea romanilor nascuti la Szeged va avea usile larg deschise. Am primit deja propuneri pentru intruniri de nivel academic, pe care le vom sprijini. » Sunteti singura filiala a unui centru cultural strain?– Nu, mai exista o filiala a Institutului Italian, iar din ianuarie se va infiinta si o filiala a Institutului Francez. Amuzant e ca toate trei filialele sunt adapostite de  aceeasi cladire din centrul orasului. La deschiderea filialei noastre  au fost de altfel prezenti si ambasadorul Italiei in Ungaria, precum si directorul Institutului Italian din Budapesta pentru a marca aceasta dorinta de colaborare.» Pe 11 decembrie ICR Budapesta a decernat premiile sale pe 2007. In afara de dvs., si ICR Stockholm a inceput sa omagieze personalitatile din tara-gazda. – Am vrut sa dam un Premiu de Excelenta Culturala pentru a arata ca respectam si onoram cultura tarii- gazda, si i l-am acordat marelui scriitor Eszterhazy Peter. El ne-a spus la decernare ca primeste pentru prima data un premiu din partea unei tari din Europa Centrala si de Est – dupa ce le-a luat pe cele mai importante in Vest. Noi nu stiam, dar asta da gestului nostru un plus de semnificatie. Am mai acordat doua premii media – lui Cselenyi Laszlo, actualmente presedintele canalului Duna TV, post care are datorita lui o alta deschidere fata de cultura, si nu doar fata de cultura ungara de peste hotare. Celalalt premiu l-am dat Evei Iova Simon, redactorul-sef al revistei "Foaia romaneasca" din Jula, nu pentru ca face parte din comunitatea romanilor, ci pentru ca e cu adevarat  o jurnalista strasnica. » Se va extinde ideea  acestor premii si la alte ICR-uri?– Noi lucram pe baza unor propuneri de proiecte anuale care trec prin Comitetul Director al ICR, dar avem independenta. Putem initia premiile daca ni se pare ca se potrivesc locului. La aceasta festivitate de premiere a venit si conducerea ICR Bucuresti – Horia-Roman Patapievici si Mircea Mihaies, dar a venit si Andrei Plesu – nu doar pentru ca se cunoaste cu Eszterhazy Peter, pretuindu-se reciproc; au mai venit criticul literar Cornel Ungureanu, Grigore Arsene, presedintele AER, si Ana Maria Pop, care a tradus cea mai importanta carte a lui Eszterhazy Peter, "Harmonia Caelestis", care va aparea la Editura Curtea Veche in 2008. Premiul a constat intr-un trofeu, o statueta de bronz diferita pentru fiecare in parte, opera a lui Peter Jecza, dar si in bani – ca sa se stie ca Romania e o tara a Uniunii Europene, nu cantam la mandolina. Eszterhazy Peter a primit 10.000 de euro, iar ceilalti, 5.000, respectiv 4.000 de euro. Sa dai sume mici e meschin, dar am prevazut aceste sume in buget inca de la inceputul anului. » Cum a mers ICR Budapesta in 2007? Ce n-a iesit cum ati fi dorit?– Eu zic ca a fost un an foarte bun, mai ales ca ne-am pus  si o palarie care s-a numit "2007 – Romania. Cultura pe val". Acesta a fost titlul programul nostru pe 2007. Iar Romania, slava Domnului, s-a pastrat pe val; au fost reusite reale – in film, teatru etc.  Am adus Teatrul National din Bucuresti, am adus balet, am adus trupa lui Dan Puric, l-am adus  pe stefan Caltia, dar si jazz sau muzica simfonica. Succesul s-a masurat  in sali pline. N-am reusit, desi am avut in plan, sa aducem  o expozitie extraordinara a pictorilor naivi din Uzdin, Voivodina. Nu renunt si vreau s-o fac la anul. » De ce n-ati reusit in acest an?– Pentru ca nu putem aduce o expozitie direct din Voivodina, ci din Romania, deci acesti artisti ar trebui sa expuna intai in Romania. Asta e regula casei. Sper sa ii aducem la Budapesta in colaborare cu Muzeul de Arta din Timisoara. Am mai avut o greutate: am lucrat jumatate din acest an in trei oameni – director, secretara si sofer. Mai tarziu a venit o referenta, dar schema se va umple la anul, cand voi avea un adjunct si va mai veni un referent. Am fost la Institutul Polonez din Budapesta, unde director e fostul director al Institutului Polonez de la Bucuresti, si am constatat ca are 33 de oameni. Nu mai vorbesc de Institutul Francez sau de British Council care au 50-60 de oameni. » Cand trebuie sa predati ICR-ului-mama propunerile pentru proiectele anului viitor?– In aceasta saptamana. In 2008 vreau sa fac o nebunie: o sa fie 100 de ani de cand Orient Express-ul a oprit si in Romania, si vreau sa fac un eveniment romano-ungar intr-un tren. As putea face acolo o expozitie – pentru care o sa am nevoie de tineri plasticieni –, iar la cele doua capete se pot fi concerte de jazz, oricum ceva muzical. Inca lucrez la proiect. Daca m-a incantat ceva in acest post, e ca nu exista constrangeri sau comenzi – "musai faceti musai" sau "faceti atatea actiuni". Suntem liberi sa ne gandim ce e potrivit pentru tara respectiva. De pilda, ICR Budapesta si ICR Viena vor organiza in 2008 un jam-session comun, cu muzicieni din Romania, Ungaria si Austria, precum si alte doua actiuni la confluenta – spatii culturale de la granita dintre Ungaria si Austria.