"A fost un privilegiu sa lucram cu actrita Mariana Mihut"

- Interviu cu regizorul Felix Alexa - Felix Alexa nu a fost niciodata "fiul regizorului Alexa Visarion". Nici macar cand a debutat, la numai 23 de ani, pe scena Teatrului National "I.L. Caragiale" din Bucuresti, regizand cu mana forte actori cu zeci si zeci de ani de cariera in spate, in "Vrajitoarele din Salem". Noul sau spectacol, "Neintelegerea", care va avea premiera oficiala in cadrul Festivalului National de Teatru de luna viitoare, este inca o dovada a maturitatii sale artistice si a aprecierii sale constante pentru clasic. - Montezi piesa "Neintelegerea" de Albert Camus, pe scena Salii Amfiteatru. De ce acest text? - M-am gandit la un text care sa se incadreze in Francofonie, iar "Neintelegerea" e una dintre piesele mari ale literaturii franceze. Marturisesc ca si George Banu a contribuit la alegerea textului, in sensul ca mi-a propus sa recitesc "Neintelegerea". E un text foarte dificil si pentru actori, si pentru regizor. Trebuie sa ai o distributie magistrala pentru a reusi sa transmiti starile si emotiile acestui text si cred ca eu am avut-o. - Dramaturgul a pornit de la fapte reale, intamplate in Cehia prin anii T30, relatate de Associated Press... - Da. In acelasi timp, cred ca e un text foarte contemporan. Piesa lui Camus e numita o tragedie moderna si cred ca asta si este, in sensul in care, pornind de la un fapt divers, dezvolta, la fel ca in teatrul antic, niste crize umane, niste disolutii ale umanitatii, niste probleme foarte adanci ale sufletului uman. Cred ca este nevoie de un spectacol cu "Neintelegerea" in marea asta de vulgaritate, de kitsch, pe care il vedem pe strada, la televizor si, din pacate, si la teatru. Lumea din sala avea lacrimi in ochi - Spune-mi daca expresia durerii, asa cum am vazut-o in spectacol, cand mama arata publicului pasaportul fiului pe care tocmai l-a ucis si, fara glas, spune "e baiatul meu", a plecat de la o idee a ta, sau de la doamna Mariana Mihut. - Am muncit foarte mult cu actorii, la repetitii, la stilul de joc. Am vrut sa fie un spectacol foarte emotional, in sensul in care emotia actorilor si a relatiilor intre personaje sa fie extrem de puternica, dar, in acelasi timp, extrem de rafinata si de continuta. Actorii sa joace intr-un stil foarte continut. Momentul la care te referi, magistral interpretat de Mariana Mihut, e edificator. Poate e momentul cel mai emotionant al textului, un moment ingrozitor de puternic, de uman, cand o mama afla ca si-a omorat propriul fiu. Am incercat sa nu fie deloc patetic. Si am vazut cu stupoare, la sfarsitul spectacolului, ca lumea din sala avea lacrimi in ochi. M-am bucurat foarte tare. Inseamna ca ceva din spectacol i-a impresionat si asta a fost scopul nostru. - Cum s-au desfasurat repetitiile? Se stie ca esti foarte sever... - Eu sunt foarte sever cu mine insumi, in primul rand. Nu are rost sa facem meseria asta, eu pe cea de regizor si actorii pe cea de actori, din dorinta de a fi numai functionari. Sunt meserii care nu-si au rostul decat daca le faci cu fanatism, cu daruire, cu nebunie, cu un soi de dementa... De aici si rigoarea in pregatirea unui spectacol. Eu sunt un scorpion tipicar si riguros, care la "Neintelegerea" am intalnit un alt Scorpion la fel de tipicar si riguros, Mariana Mihut. Ca un amanunt picant, urasc sa se intarzie la repetitii, actorii sa nu fie seriosi la repetitii... De data asta, toata lumea a fost extrem de serioasa. - Ce elemente au contat cel mai mult in reusita spectacolului? - Cred ca a contat foarte mult atmosfera repetitiilor. Contrar titlului piesei, noi ne-am inteles extrem de bine. Faptul ca am invitat-o pe Mariana Mihut, de la Teatrul Bulandra, in echipa de actori cu care eu am mai lucrat, a dat un impuls foarte puternic repetitiilor. Nu pot sa se nasca lucruri interesante si viabile decat intr-o atmosfera de lucru, de prietenie, dar nu in sensul comun al cuvantului, ci de prietenie artistica. Pentru crearea unui spectacol, prietenia artistica e mult mai importanta decat prietenia dinafara teatrului. Eu tin foarte mult la lucrul asta. Vreau sa spun ca a fost un mare privilegiu pentru noi toti sa lucram la acest spectacol cu doamna Mariana Mihut. E, pe langa o mare actrita, un om cu un extraordinar instinct de teatru si prezenta ei a insemnat foarte mult pentru toata echipa. - Pe langa Nationalul bucurestean, mai lucrezi si pentru alt teatru? - In noiembrie incep repetitiile la Theatrum Mundi, pe care l-a preluat, de curand, prietenul George Ivascu, fostul meu coleg de banca din scoala generala. Ma duc cu drag la un teatru condus de el, unde voi monta o piesa ruseasca contemporana a fratilor Presnyakov, care se numeste "Jucand rolul victimei", in traducerea Masei Dinescu. In martie ma voi duce la Teatrul National din Craiova, unde voi pune in scena "Don Juanp" de Moliere. Cam stiu ce voi face pana la sfarsitul stagiunii... - Deocamdata, te-ai intors de la Dublin... - Da, am fost plecat la Dublin, pentru cinci zile, la festivalul de teatru de acolo, invitat de Ars Council. A fost prima mea vizita in Irlanda. Un articol de Cristina Darmina Iamandi