MARCANT O întâlnire cu Eliade, discretã, marcatã de sentimente vii, transformate în opere de artã si în discursuri frumoase, sincere! Astfel poate fi sintetizat evenimentul pe care liceul Cuza Vodã l-a gãzduit sâmbãtã, 10 noiembrie, sub semnul Sacrului si Profanului izvorât de centenarul Mircea Eliade.
MEMORABIL O expozitie de artã, cu picturi si sculpturi ce întruchipau în feluri diverse dualitatea spirit-material, dedicatã centenarului Mircea Eliade a reprezentat laitmotivul unei întâlniri de suflet din incinta liceului Cuza Vodã. Bârladul, Vasluiul (prin Consiliul Judetean) si Husul (prin prestigiosul liceu Cuza Vodã) si-au dat mâna pentru a-l evoca într-un fel aparte pe marele Mircea Eliade, pe filosoful, eseistul, istoric al religiilor dupã scrierile cãruia cultura mondialã si-a îndrumat pasii, a rostit profesorul doctor Theodor Codreanu, renumit critic literar. În mijlocul celor prezenti - elevi, profesori, simplii invitati - a stat portretul lui Eliade. Tãcerea lui Eliade este grea, apãsãtoare. Este o tãcere tristã, as spune eu. Ar fi trebuit ca în fiecare an sã îl elogiem pe Eliade. Dar n-a fost asa... Cât de mare a fost acest om, din scrierile cãruia s-au inspirat cele mai luminate minti ale lumii! Nu este om de culturã important care sã fi scris ceva, fãrã a folosi ca bibliografie scrierea lui Mircea Eliade. El, între aceste elemente - sacru si profan - si-a desãvârsit întreaga gândire. Trãim în prezent noi, cu totii, o desacralizare teribilã... O impunere a profanului în fata spiritului. Salvarea noastrã, a tineretului de astãzi, ar fi o reîntoarcere la spiritual. Sunt fericit sã am prilejul de a asista la o astfel de manifestare dedicatã lui Mircea Eliade. Si poate cã nu întâmplãtor ea are loc la Husi..., a precizat cunoscutul om de culturã vasluian, profesorul Dan Ravaru.
Apãrãtorii lui Eliade!
ADEVÃR Eliade a fost o personalitate complexã. Spunea cineva cã Mircea Eliade a fost un european, un universal. Asa este, dar sã nu uitãm si de spiritul sãu nationalist. Sã nu fim indiferenti fatã de patriotismul lui, manifestat, asa cum multi stiu, printr-o aderare la miscarea legionarã. Nu cred cã trebuie sã ne ferim sã spunem acest adevãr. Sigur cã el nu a subscris niciunui fel de violente sau vreunor violente, dar Eliade si-a iubit tara si a fost, pe lângã un european prin cuget si un nationalist, a punctat istoricul Costin Clit. De partea sa a trecut si eminesciologul Theodor Codreanu care a relatat un fapt uluitor: În mai, acest an, am fost la un eveniment la Casa Pogor. Acolo, spre uimirea mea, am asistat la un discurs al unui anume om, care a spus cã (citez) «îi este rusine cã a fost concetãtean cu Eliade». Vedeti, pânã unde poate merge contestarea propriilor valori?! De aceea, evenimentul de fatã este cu atât mai benefic, cu cât tânãra generatie are nevoie de adevãr, de realitãti si nu de opinii subiective, pãtimase, a spus Codreanu.
Eliade si Vasluiul!
Mircea Eliade ar fi putut fi ucis la Vaslui. Actuala sectie TBC de la Spitalul Judetean Vaslui a fost scena unor asasinate sângeroase, comise în toamna anului 1939. Peste 40 de tineri legionari medici, avocati si studenti, si-au gãsit aici sfârsitul, fiind executati în curtea sectiei care, atunci fusese transformatã într-un lagãr pentru legionari. Printre ei se pare cã era si actorul Ernest Maftei, dar si Mircea Eliade, care au scãpat de moarte printr-o circumstantã fericitã, rãmasã oarecum un mister.
