Domnule profesor, care este portretul unui pictor adevarat al zilelor noastre? Am sa raspund asa cum le spun si elevilor mei la scoala. Eu cred ca te nasti cu acest talent, cu culoarea, si nu pictezi cu cartea in fata. Desenul este o chestie care indica o logica, o etapizare clara si se poate invata chiar de catre un om care e mai putin dotat. Pana la urma, un viitor artist, un om foarte pasionat, care vrea cu adevarat sa faca ceva in arta si munceste mai mult decat unul foarte talentat, va ajunge inaintea lui cu mult. Se poate chiar verifica acest lucru. Cine vrea sa intre cu orice pret in paginile istoriei artei nu va intra niciodata. El este ales, este cumva cu daruire, cu har de la Dumnezeu si dublat de pasiune. Destinul il va duce acolo unde ii e locul. Dar mai am o vorba: Decat un pictor prost, prefer intotdeauna un fotograf foarte bun. Iar in ziua de azi exista la Cluj un Institut de arte vizuale. Este binevenita aceasta sectie, fiindca ne trezim mereu cu tot felul de aberatii de afise. Un fotograf care lucreaza pentru o editura, pentru o revista sau pentru publicitate trebuie sa aiba niste studii, as indica eu chiar de arta plastica elementara. Sa stie cateva legi de compozitie, ce inseamna o paginatie, un text. Din nefericire, inca intalnim cazuri in care institutiile cheltuiesc, cu ocazii ale evenimentelor culturale si spirituale, zeci de milioane pe niste hartii pe care nu le-as pune nici macar la baie.
Este vreo diferenta de percepere a artei vizuale intre un fotograf si un pictor?Bineinteles ca si fotografia este o arta daca este perceputa asa cum trebuie. De exemplu, Carol Pop de Szatmari era pictor, gravor si fotograf al Curtii Regale. A ramas in istoria artei aratand valorile artistice ale fotografiei. Folosea o tehnica clasica si a facut un album pe care l-a oferit marilor puteri. Insa in niciuna din arhive nu a fost regasit. Intr-un drum al lui in Italia, in care trebuia sa caute urme ale trecutului poporului roman, cand s-a intors cu trenul, de la magneziul pe care il folosea in tehnica fotografica, a luat foc vagonul. Documentatia s-a pierdut, iar atelierul sau din Bucuresti a fost bombardat. Au ramas doar cateva lucrari de-ale sale. Eu sunt detinatorul a 11 cartoane Szatmari. Cred ca marii artisti ai Renasterii, daca ar fi avut posibilitatile tehnice pe care le are generatia de azi, folosind inclusiv fotografia, ar fi facut ceva genial. Traim vremuri de invazie a imaginii. Trebuie sa inveti sa arunci multe imagini si sa le pastrezi doar pe cele de calitate.
„Orice strungar ar putea acum sa faca o piesa de-a lui Brancusi”
Cat conteaza originalitatea in arta plastica contemporana?Fiindca ati adus vorba de originalitate: In educatia pe care o dau elevilor mei, le tot spun ca noi ne uitam prea mult la americani si am uitat ca traim intr-un spatiu, un paradis pe care ei nu-l au. Nu spun ca trebuie sa fim nationalisti, dar sa ne uitam mai indeaproape la batranii nostri, la ceea ce ne-au lasat, la obiectele din traditia romaneasca pe care le aruncam. Sa ne gandim la Brancusi ca a ajuns la Paris, a intors o cultura europeana solida exact invers fiindca a avut credinta, educatie si stia meserie. Restul a fost legat de o filozofie pe care o are el pentru ca orice strungar ar putea acum sa faca o piesa de-a lui, dar numai el a putut sa o gandeasca si sa o realizeze. De ce a ramas si sculptorul mileniului urmator? Pentru ca originalitatea lui i-a facut pe foarte multi sa se lase de meserie. Au avut un complex in fata lui Brancusi.
„Nu ma consider mort din punct de vedere profesional”
De ce nu ati mai pictat in ultima vreme? Am unele nemultumiri legate de atelier, in primul rand. Apoi, am avut niste amici la care tineam foarte mult si care au disparut, ca asa a vrut Dumnezeu sa-i ia, dar care au spus asa: Domnule, pot sa fiu artist si cu stomacul plin, sa am si masina, sa castig bine, sa am culori si materiale. Horia Bernea spunea la fel: Ma, am pictat la Tescani in frig si cu manusile pe mana. Vreau sa am conditii acum. I s-au creat conditii la Ipotesti, galeria de acolo ii poarta numele. S-a stins si el la Paris, cum multi din generatia lui s-au dus. Este unul dintre primii 10 stalpi ai culturii romanesti. A facut Muzeul Taranului Roman, a avut colaborari. S-a reintors aparent la un impresionism, nu traditional. A facut spatiul moldav. Este un artist pe care eu l-am invidiat. Mi-ar fi placut si mie sa reusesc performantele sale. Dar ai nevoie de liniste ca sa poti crea. Nu faci doar asa, ca sa faci. Insa vreau sa va spun cu sinceritate ca nu ma consider mort din punct de vedere profesional, pentru ca am alte preocupari care ma pasioneaza. Am desenat, am facut fotografii, documentare, am realizat o expozitie tinand cont de oras.
Dar icoane mai realizati?Da. Avem o invitatie la Institutul Cultural de la Madrid, am mai avut una in Spania, cu un real succes. Am avut 70 de lucrari impreuna cu studentii mei si am fost primiti si apreciati foarte bine.
Intre dumneavoastra si Memorialul Ipotesti este o legatura mai veche. In fiecare an ati avut expozitii acolo. Continuati colaborarea?Dintre toate institutiile de pe plan local, Ipotesti m-a sustinut si financiar, aproape echilibrat. Expozitiile s-au bucurat de succes. Am participat asta vara si la tabara internationala de grafica de acolo. Ei sunt, ca si gazde, oameni cu care m-am inteles. Am reusit cu sprijinul lor sa fac o a doua editie a expozitiei cu orasul vechi, care nu este una oarecare.
Dintre tinerii artisti plastici din Botosani, care va retin atentia? Emanuel Manastireanu, care a avut o expozitie la Iasi, a inceput sa fie cautat de lume. Avem multi altii care sunt plecati acum, care lucreaza in domeniul restaurarii in Bucuresti, Grecia, Italia, Spania. De 32 de ani de cand sunt eu profesor am avut multe serii de elevi. Unii sunt profesori, altii sunt artisti recunoscuti realmente. Acum sunt colegii mei si lucram impreuna.
Restaurarea este o arta?Ar trebui considerata o arta fiindca nu oricine poate face acest lucru. Este o mare nevoie de restaurare. Am sperat dupa Revolutie ca prima urgenta restaurarea unor lucruri, nu distrugerea lor. Nu o poate face oricine. Dupa Revolutie am facut lucrari de restaurare gratuit. Si as fi continuat cu mare placere, numai sa am materiale.
Dumneavoastra aveti o colectie cu fotografii vechi ale Botosaniului. Cum arata Botosaniul acum si cum era la acea vreme? Da. Am cateva mii de imagini alb-negru si diapozitive. As reda mai degraba impresia unor oameni apropiati care atunci cand se intorc la Botosani nu au un sentiment foarte placut. Nu pentru ca e un oras mai mic, ci pentru faptul ca si-au pierdut anumite zone memoria si identitatea pe care au avut-o si pe care o stiau ei. Din nefericire, astazi se fac lucruri cam aiurea din punct de vedere arhitectural. (Aida Roman)
