Marti, 13 decembrie 2011, ora 17:00, la Muzeul National al Literaturii Romane (Bucuresti), va avea loc lansarea romanului „Sfintii” de Stefan Dorgosan, Editura Deliana.
Volumul va fi prezentat de Aurel Maria Baros si Nicolae Iliescu.
“Am mai citit noi carti, dar nu prea, ca asta. Poate, ceva ceva, in romanele lui Petre Salcudeanu, alea mai bune. „SFINTII” lui Stefan Dorgosan stau fix pe pragul dintre real si fictiune, cum ar sta intre iad si rai, mai mult cu fata inspre unde le convine, avand indeletniciri stiute de toata lumea, dupa cum, si mai putin stiute. Idealul lor, e forma in care toarna ce vor, ori li se cere, sub atenta veghe a lui Mamona, calaritorul de timp si politici. Intre „Stai sa-ti spun, ca nu stiai ” si „Nu va fie frica” autorul brodeaza prin personajele lui, pe textura unui trecut-prezent, ce se vrea musai, si viitor. Nimic nou, am putea crede, daca ne-am raporta strict, la subiect. S-a mai scris despre asta, se va mai scrie. Asa e, ne-am obisnuit sa tragem concluzii, fara a ne insusi morala. Atunci, cautam unde trebuie, si spunem: frumusetea si valoarea indiscutabila a romanului consta in magistrala punere in scena a intrigii, intr-un limbaj nuantat, frazat, tuse suficiente in arta prozei moderne spre a contura situatii si caractere, lucru care, autorului ii reuseste de minune. Radiografia e una ampla, chiar daca parcimonios-masurata in expunere, relevand, nu simptomele bolii unui neam asa cum e, ci, cronicizarea ei, deja. Felie dintr-un intreg pe care Stefan Dorgosan anume o decupeaza, spre a defini mai bine in subtext, tocmai indestructibilul situatiei. Sa razi sanatos, ori sa te-apuce frigul citind un asemenea roman? Iata o cheie pe care excelentul prozator ne-o ascunde, lasand la latitudinea fiecaruia sa inteleaga ce vrea. Caci, in preajma clepsidrei, atat nisipul, cat si timpul imaginar ce-l inchipuie, pot starni reactii diferite. Oricum, „panta rei” nu-i asa? Important e cum invatam sa punem vremelniciei piedica, sa se vada. In cazul lui Stefan Dorgosan e de bine. De foarte bine, chiar!” (Mihai Antonescu ).
A.I.
editor artline.ro
12 decembrie 2011
