Uniunea Artistilor Plastici din Romania anunta vernisajul expozitiei de grup ”10+1” la Galeria Simeza din bulevardul Magheru nr. 20 din Bucuresti. Evenimentul are loc miercuri, 25 ianuarie, la ora 17.00. Curatorul expozitiei este domnul Liviu Nedelcu. La vernisaj vor prezenta criticii de arta Alexandra Titu si Constantin Prut.
Adrian Chira
Corneliu Vsilescu
Dorel Gaina
Florin Ciubotaru
Ilie Boca
Liviu Nedelcu
Liviu Stoicoviciu
Liviu Suhar
Marin Gherasim
"La distanta de aproape cinci ani, dupa participarea la o serie de expozitii de concept dedicate unora dintre problematicile persistente ale artei contemporane romanesti, ca noile avataruri ale abstractionismului, si tendintele revenirii la figurativitate ca preocupari predominant dedicate limbajului, sistemului de formalizare, si pe de alta parte a deschiderii spre continuturi presante, de actualitate acuta, politice si sociale, sau profunde, persistente in cultura autohtona, ca experienta sacrului si ipostazele sale religioase, unsprezece dintre artistii cei mai implicati in programul dezvoltat de directorul de proiect Liviu Nedelcu prin Galeria de Arta din Focsani s-au reintalnit in tabara de creatie de la Lepsa.
Fara a-si propune o tema de prospectare, sau un concept de transpus prin mijloacele imaginii, artistii invitati, pictori in aceasta selectie ce inaugureaza o serie de tabere de creatie integrate proiectului mai larg, axat pe prezentarea artei romanesti contemporane, au pus in evidenta dincolo de diferentele inevitabile, o convergenta a explorarilor de atelier sub autoritatea esteticului, ca domeniu de legitimare a creatiei. Cautarile lor sunt legate de ofertele suprafetei, fie preocupandu-se de tentativele de a instaura un spatiu care sa contextualizeze obiectul, figura, semnul, ca in cazul Absidei reduse spre semn de Marin Gherasim, dar pastrandu-si totusi identitatea de element de arhitectura sau al Ferestrei care centreaza suprafata lipsita de accidente de pensulatie a lucrarii lui Florin Ciubotaru, la randul sau, detaliu arhitectonic si care creeaza o deschidere spre un alt plan populat de evenimente plastice, sau al texturii de elemente vegetale descrise mimetic organizate intr-o retea decorativa din lucrarea lui Stefan Pelmus, fie, pe de alta parte, permitand maselor si traseelor picturale sa instaureze o suprafata materializata, in a carei densitate supravietuiesc si transpar, eventual, fragmente mai autoritare sau mai aluzive de figura, ca in "Autoportretul" lui Liviu Nedelcu, persistand partial unei invazive mase cromatice dinamice, sau in palimpsestele unor istorii (fara identitate actuale) din pictura lui Petru Lucaci, unde tuse si stropi de umbra indica noi suprafete ce se ofera inscriptionarii si lecturii.
Rafinarea mijloacelor de seductie ale picturalitatii, indiferent daca gestul, pata, linia intra in (mai mult decat sub) incidenta formei, a figurii, instaurate/ insinuate in discursul vizual, devine motivatia reala a acestor demersuri, care mediaza intre persistenta narativitatii consistent figurative, fabulatoriu simbolice, asa cum o cultiva Ilie Boca, grupand mici compozitii independente intr-o discursivitate de planuri fixe, de compozitii statice, si o narativitate pura, in care fabula s-a estompat demult, lasand sa se configureze doar curgerea temporala, actionand asupra unei materii mai mult cromatice decat substantiale, ca in pictura lui Corneliu Vasilescu. Acelasi joc cu nivelele condensarii naratiei il regasim in suprarealismul ironic al lui Liviu Suhar, ale carui imagini mizeaza pe functia sinecdotica a fragmentului si pe contrastul dintre o picturalitate de fond, contrazisa de rigiditatea reprezentarii obiectului paradoxal, sau, condensata cu toata amploarea meditatiei/ persiflarii politice, in exercitiul ludic pur formal, in schita de dezvoltare fractalica cu stelele steagului UE care schimba gradul de complexitate matematica al cercetarilor abstracte ale lui Liviu Stoicoviciu.
Domina in creatia rezultata din aceasta tabara nu tropismul spre mimetismul reactualizat de contactul nemijlocit cu natura, de acel plain-air-ism care ar suspenda temporar proiectul de atelier, ci un senzualism ce impune si armoniile cromatice si manevrarea materiei picturale. Chiar si in cele mai severe definiri formale, ca in cazurile deja amintite - Marin Gherasim, Florin Ciubotaru sau Liviu Suhar –, culoarea are acea expresivitate materiala, acea condensare de lumina sau acea densitate sensibil nuantata care indica o conditie materiala ce subzista prin claritatea conceptului si formei, si le sustine.
In compunerea geometrica de forme qvadrilatere pure, si intersectie cruciforma construita de Dorel Gaina, continutul dinamic al acestui „ambalaj” de rigoare este discursul pictural fara alt subiect decat propria dinamica cromatica. Parand a fi solidari in manevrarea libera a unor mase sau trasee cromatice intr-o compozitie libera, aparent fara constrangeri ale unei geometrii subtexte, Corneliu Vasilescu si Adrian Chira sunt, in fapt, profund diferiti, de la mobilul manevrarii suprafetelor colorate la tectonica spatiala si la dinamica gestului. In cazul lui Adrian Chira masele cromatice sunt grele, gestionate de fortele descendentei gravitationale, in timp ce, dupa o lunga experienta a renuntarii la seductiile figurii, manevrate cu autoritate, Corneliu Vasilescu orchestreaza pete si gesturi cu voluptate libere, punand in miscare prin gesturi controlat impulsive o materie picturala cand de o transparenta, rarefiere si fulguranta orientala, cand, ca in acest caz, dense, asezate pe un suport compozitional ferm, chiar daca sesizabil doar prin armonia ansamblului dinamic.
Explorarea suprafetei si a resurselor sale de a dialoga cu spatiul fara a-si trada identitatea, a dialogului dintre figurativul metaforic, sau discursiv, ambiguu sau conceptual, si nuantatele moduri de a valoriza resursele materiei cromatice in colaborare cu modurile temporale, intre fixitatea statica a nontemporalitatii la dinamismul fluxurilor cromatice sau articularile narative, confera lucrarilor de pictura realizate in aceasta prima tabara de la Lepsa, calitatea de demonstratie asupra unui important segment din arta contemporana romaneasca, acel segment care se concentreaza asupra mijloacelor de expresie, a limbajului specific, dar lasa o deschidere pentru semantici a caror anvergura sau doar urgenta reconfera limbajullui insusi calitatea de instrument" Alexandra Titu
Petru Lucaci
Stefan Pelmus
Sursa foto: Uniunea Artistilor Plastici din Romania
24 ianuarie 2012
